Am de la NYX 3 rujuri rotunde şi 2 gloss-uri megashine. Le-am cumpărat online, de la un magazin care are shop pe ebay, dar pot fi luate şi de pe cherryculture.com dacă daţi o comandă mai mare (aici shippingul este măricel pentru a lua doar 2-3 rujuri) sau mai nou, direct din România, online din Iaşi, intrând aici şi citind detaliile.

Rujurile rotunde mi-au plăcut foarte mult din prima. Culorile pe care le am eu sunt mate, dar sunt şi culori metalice sau puţin strălucitoare printre cele peste 100 de nuanţe disponibile, tot ce trebuie să faceţi este să căutaţi pe youtube sau pe google “nyx round lipstick swatches” pentru a vedea cum arată culorile, căci pe site-ul nyx cosmetics nu sunt bine reprezentate. Iată ce-mi place la rujurile rotunde Nyx:

• sunt foarte cremoase şi se aplică uşor pe buze
• sunt pigmentate
• nu usucă buzele deloc
• au un catralion de nuanţe
• nu au vreun miros puternic
• nu au gust scârbos şi gras
• nu se simt pe buze, sunt fine şi delicate
• arată foarte bine şi într-un strat şi în 2 straturi
• deşi sunt nuanţe mate, în lumină arată frumos, puţin sidefat sau perlat, exact aşa cum îmi place mie
• sunt incredibil de ieftine, aş fi dat şi mai mult pe ele şi sunt excelente dacă sunteţi la buget, sunt comparabile cu alte produse mai scumpe.

Un lucru care ar putea fi considerat negativ este faptul că nu este prea rezistent (la mine rezistă 2-3 ore dacă nu mănânc) şi din cauza formulei foarte cremoase se ia foarte repede pe pahar, pe haine, uneori se întinde când beau ceva sau când mănânc.

Nuanţa Perfect este favorita mea din cele 3 pe care le am momentan. Cred că este o nuanţă care poate fi purtată de oricine. Este un roz închis elegant, care merge la multe look-uri. În poză se vede mai închis decât pe buze pentru că eu sunt albă ca laptele şi pe pielea mea par mai pigmentate decât pe buze. Frappucino este maroniu deschis şi Hermes este un corai închis. În poza din dreapta sunt nuanţele la lumină naturală, în soare. Cea doar cu botul meu este cu nuanţa Perfect, la lumină naturală, în casă

Acum, gloss-urile Megashine.

Am două nuanţe, Smokey Look (piersicuţă care pe buzele mele arată nu ca-n tub, ci lucrează puţin cu nuanţa naturală a buzelor şi arată a rozaliu-piersicuţă) şi Sweet Heart (care în tub este un roz-nude dar pe buzele mele este mult mai pigmentat decât Smokey Look şi arată roz-nude-frosted; oricum, îmi place mai mult Smokey Look deoarece nu prea-mi stă mie bine cu nuanţe frosted. Pentru aplicare are un moţ cu perişori, nimic special, se vede-n poză.

De când le am, iată ce am observat:

• gloss-urile se întind uşor pe buze, au o textură nici prea lichidă nici prea groasă
• miros a ceva fructe, lumea zice că cireşe, oricum, miros plăcut şi adesea când mă dau cu ele cuţu vrea să mă frenchuiască că-l atrage mirosul; simt mirosul chiar şi acum, răcită şi fără miros, deci este destul de prezent
• arată foarte frumos pe buze, oferă strălucire şi un aspect proaspăt buzelor; la început nu prea mi se părea mie că i se potriveşte denumirea de megashine, dar între timp mi-am schimbat părerea, oferă exact atâta strălucire cât să arate bine şi de câte ori mă dau cu ele persoanele observă şi-mi spun că le place glossul
• nu usucă buzele, evident
• buzele nu se simt lipicioase când presez buzele una de alta, dar dacă îmi las părul desfăcut mi se cam prinde părul de buze când bate vântul;
• rezistenţa este cea a unui gloss, dar dispare treptat; nu-mi place să-l dau în 2 straturi, mi se pare că face dâre şi arată încărcat, arată mult mai bine dat într-un singur strat (în cazul meu)
• nu face gura pungă când îl mozolesc, parcă are puţin gust de cireşe, dar nu este ceva deranjant

Gloss megashine:12 lei, Round Lipstick:8 lei pe http://www.makeup-shop.ro/

Când mi-am ales nuanţele, m-am ajutat de pozele de aici (clicăiţi şi vă duce acolo direct) şi de acest filmuleţ de pe youtube cu nuanţe mate .

PS. În loc să lucrez la articolul acesta când mi-am propus m-am uitat la Twilight 2. Mi-am tăiat venele!!! Nu prea-mi plac mie filmele romantice, dar ăsta m-a exasperat. Îmi venea la un moment dat să urlu “pupă-l frate pe gagiu’ ăla care-i lup! Ce dracu boceşti după vampiroiu’ ăla urât care ţi-a dat papucii!?!” Deci da, eu voiam să crape vampiroiu şi să se cupleze cu puştiu’ ăla bunoc. Îmi venea să-mi dau singură palme de stress, asa tare m-a enervat personajul feminin, a bocit juma’ de film după ăla…Mare pierdere de timp acest film, am revenit la filmele regizate de Hitchcock. Astea da filme faine.

În aceste zile am avut mai mult timp la dispoziţie pentru a frunzări netul autohton şi am dat de câteva bloguri de beauty pe care nu le citeam. Le-am băgat frumos în blogroll, am mai completat şi categoria de utile…

Rugămintea mea este următoarea: dacă mai citiţi bloguri de beauty interesante pe care nu le vedeţi în blogroll-ul meu, aş aprecia foarte mult să-mi spuneţi şi mie de ele pentru a le putea vizualiza, că nu se ştie niciodată ce comori nedescoperite sunt pe net.

Mă atrag blogurile de unde am ce învăţa, cele care sunt gen articole de revistă nu prea îmi plac, prefer să citesc despre experienţele altor doamne şi domnişoare ca şi cum aş vorbi cu o prietenă care-mi povesteşte ce a mai descoperit în materie de beauty, îmi plac cele scrise pe un ton cald şi personal.

Eu strâng tot felul de cutii, cutiuţe, ambalaje, în ideea că-mi vor fi utile. Unele îmi sunt foarte utile, pe altele le arunc după o perioadă în care nu le-am folosit că noi oricum avem o grămadă de troace pe care nu le pot arunca, 100 de cutii inutile mai lipsesc.

Cum ziceam, puteţi păstra cutii în care să puneţi diverse. Le puteţi organiza făcând separatoare, gen pentru rujuri şi gloss-uri, cum v-am arătat în articolul precedent, sau puteţi face separatoare liniare pentru a pune mai multe într-o cutie frumos aranjate ca-n poza de mai jos. Liniile de separare din poza 1 le-am făcut capsând fâşii de carton ca-n poza 2. Aveam deja o cutiuţă solidă dar voiam să separ produsele, să nu stea aruncate auirea pe acolo. Este foarte simplu, măsurăm distanţa la care trebuie puse fâşiile de carton pentru a intra ce vrem să băgăm şi gata, nu mai vin grămadă unele peste altele. Cutiile pe care le fac din carton fie le fac la o anumită dimensiune şi le pun una lângă alta ordonat ca soldăţeii (poza 3), fie le pun separatoare şi pun rujuri sau lacuri de unghii (poza 4). Adevărul este că mie îmi şi place să fac chestii manuale, am şi răbdare. Apăsaţi pe poze pentru a a vedea imaginea mai mare.

Iată cum se fac foarte simplu cutiile.

Pasul 1

• Trasăm pe carton dimensiunile pentru fundul cutiei (în poză de 6.5 cm/12.5). Am lăsat marginea de 3 cm, care va constitui înălţimea cutiei. Decupăm.

Pasul 2

• Îndoim marginile şi pe lung şi pe lat. Ne ajutăm de linie ca să îndoim drept.

Pasul 3

• Tăiem puţin ca-n imagine (3 cm perpendicular pe linia care constituie lăţimea fundului cutiei) pentru a forma nişte aripioare pe care le îndoim şi le capsăm.

Puteţi să lipiţi cu bandă adezivă, cu lipici sau puteţi capsa. Eu capsez.

Gata cutiuţa. Eu i-am băgat separatoare şi mi-am pus ojele. Intenţionez să mai iau vreo 2 culori de la Farmec, aşa că am gândit măsurătorile pentru 9 sticluţe.

Am fost şi eu în vacanţa de iarnă, ieri m-am întors. Dar nu la munte, ci la spital. De aceea am fost absentă.

Dar iată că bag la publicare unul dintre articolele care este deja gata, până pun cap la cap ce mai am în plan. Momentan vă voi arăta cum îmi organizez eu produsele pentru buze.

De când m-a apucat mania organizării, pot spune că produsele de machiaj sunt mult mai uşor de găsit, le văd imediat, sunt aranjate frumos şi ordonat. M-am uitat mai demult la nişte filmuleţe pe youtube puse de Enkoremakeup şi de acolo mi-a venit ideea să-mi fac acest tip de organizare. Materialele folosite au fost cartonul (am foi de carton subţire…nu ştiu de unde le am, dar pot fi cumpărate, plus că sunt o gramadă de ambalaje de cereale care pot fi folosite. Pentru prins folosesc capsatorul.

Astăzi vă voi arăta ceva foarte simplu de făcut: un separator din carton pentru produsele pentru buze, în cazul meu pentru rujuri. Poate fi făcut şi pentru lipgloss, fiecare poate adapta ideea aceasta simplă la propriile nevoi. Vă trebuie carton, creion, o linie, un calculator să calculaţi dimensiunile, capsator, foarfecă… o foaie de hârtie pe care vă sfătuiesc să notaţi dimensiunile (eu aşa fac că mă ştiu, uit de mână până la gură). Aşa arată separatorul finalizat.

Pasul 1 – Alegem rujurile pe care vrem să organizăm astfel şi le măsurăm

• Măsurăm ambalajul rujurilor (în cazul celor rotunde măsurăm diametrul iar în cazul celor pătrate măsurăm latura). Adăugăm1 mm la această cifră astfel încât rujul să nu stea strâns în compartient, să poată fi scos cu uşurinţă. Dacă avem mai multe feluri de rujuri cu laturi sau diametru de mărime diferită, alegem ca referinţă mărimea cea mai mare. De ex. dacă am 19 mm şi 22 de mm măsuri – aleg 23 mm (22+1 mm de rezervă pentru spaţiu de mişcare). Nu vă faceţi probleme că va fi prea larg, rujurile vor sta frumos organizate şi vor putea fi scoase uşor.
• Calculăm apoi în funcţie de numărul rujurilor cum să le punem… eu am pus 9 rujuri în poza de mai sus, deci 3 pe 3. Va fi nevoie să facem un fel de brâu (adică un fel de cutie pătrată fără fund) şi un separator.

Pasul 2 – Acum că am măsurat şi ştim în mare care trebuie să fie dimensiunile, facem brâul

• Pentru 9 rujuri vom avea 9 compartimente în separator, câte trei pe fiecare latură. Pentru a afla cât de mare să fie latura brâului, vom calcula 23 mm x 3 = 69 mm latura brâului. Pentru 9 compartimente tăiem o fâşie de carton cam de 45 mm lăţime şi 276 mm lungime (69mm latura x 4 laturi) la care mai adăugăm încă 40 de mm pentru a putea petrece şi capsa brâul ca în imaginea de mai jos. Îndoim la fiecare 68 de mm şi capsăm ca mai jos. Măsurătorile le dau ca exemplu, dacă aveţi mai multe produse, adaptaţi măsurătorile. Eu am capsat că nu am lipici şi cu bandă adezivă nu prea-mi place mie cum ţine. Cu capsatorul este foarte simplu. Dacă am bălmăjit prea mult şi v-am băgat în ceaţă, apăsaţi pe imagine, se vede clar ce-i cu brâul ăsta.

Pasul 3 – Facem separatorul şi punem totul cap la cap

• Tot pentru 9 compartimente: dacă latura brâului are 68-69 de mm în acest caz, separatorul trebuie să fie cu aprox. 2 mm mai scurt pentru a intra cu usurinţă în pătrat (în brâu). Taiem 4 bucăţi din carton de 67 mm pe 45 mm (care este înălţimea brâului în acest caz, să nu fie mai înalt; dacă vreţi mai înalt, faceţi mai înalt). Facem 2 şanţuri la 1/3 şi 2/3 (ca-n poze) şi apoi asamblăm separatorul.

• Băgăm “pieptănaşii” unul în altul ca în imagine ca să obţinem separatorul.

• Gata separatorul pentru rujuri, aşa arată. E cam strâmb aşa liber, dar odată puse rujurile se va forma ordonat după ele şi le va ţine în acelaşi timp.

Dacă vreţi să faceţi cutiuţe în loc de brâu, în următorul articol voi spune o metodă simplă pe care o folosesc eu pentru a face cutiuţe în care să separ produsele.

February 10th, 2010 by Gabriela | 8 Comments »

Am luat acest produs pentru a-l încerca. Sinceră să fiu, m-a atras ambalajul şi îmi place şi cum a evoluat compania, mai ales de când a fost preluată de… unii mari şi şmecheri, îmi scapă numele acum. Oricum, formule îmbunătăţite, ambalaje noi, prezenţă bună pe piaţă… aşa că nu aveam motiv să nu le încerc.

Varianta în ambalaj roz este pentru ten uscat, mai există o variantă în ambalaj verde deschis pentru tenul normal.

Pachetul are 25 de şerveţele, eu cu unul curăţ machiajul complet (faţă, ochi inclusiv rimelul).

Iată ce am observat cât timp le-am folosit:

• Curăţă binişor machiajul, nu din prima ştergere, uneori trebuie să revin cu încă o mişcare la unele boieli
• Nu mă ustură deloc faţa de la el. Cu unele demachiante mă ustură deasupra buzelor sau pe pomeţi.
• Nu mă ustură ochii, jur că mi le-am pus pe globul ocular în încercarea de a curăţa dermatograful din interiorul pleoapei inferioare (acel waterline pe care îl măzgălesc uneori cu dermatograf ca să am ceva care să mi se întindă). Nu m-au usturat ochii, nu mi s-au înroşit… îmi venea să storc şerveţelul în ochi  (că tot scrie pe ambalaj că hidratează tenul şi ochii ) ca să mă conving cât de blândă este loţiunea cu care sunt îmbibate, dar am zis să nu-mi forţez norocul, dacă la utilizarea normală nu mă ustură nu are sens să caut nod în papură. Dacă se curăţă fără să-mi intre drăcia în ochi… well… foarte bine!
• Îmi place foarte mult “tiparul” de fagure pe care îl are şerveţelul, arată şic, ca să nu mai pomenesc de culoarea  foarte plăcută a ambalajului, care mie mi-a luat ochii (ştiu, I’m such a sucker for colors)
• După ce le folosesc îmi clătesc faţa cu apă căci altfel rămâne în urmă un pic de loţiune pe faţă care face ca tenul să nu se simtă uscat. Nu rămâne faţa lipicioasă dacă las zeama aia de pe şerveţele pe piele, ci finuţă. După ce mă clătesc cu apă trebuie să mă dau cu cremă, îmi simt faţa uscată (eu am ten normal vara şi iarna uscat).
• Singurul lucru pe care îl pot reproşa acestui produs este faptul că materialul din care sunt făcute şerveţelele este puţin cam aspru pentru zona ochilor. Dacă dau doar o dată este ok, dar dacă dau de mai multe ori parcă mă cam zgârie. Dacă ar fi fost mai fin materialul ar fi fost super pentru mine. Oricum, când mă uit la şerveţel, pare a avea o parte mai în relief şi alta mai netedă şi parcă se şi simt diferit pe piele cele două faţete ale şerveţelului, dar pentru zona ochilor tot prin tamponare uşoară trebuie să şterg machiajul, altfel mă zgârie, orice faţetă aş folosi.
• Nu am produse de machiaj waterproof, aşa că nu pot spune dacă îndepărtează eficient şi acest tip de machiaj, pe cel clasic şi mineral îl curăţă.

Pentru a vedea imaginile la dimensiuni mai mari apăsaţi pe ele.

Viaţa împreună cu Cro-magnonul şi portocaliul îşi are avantajele ei. Câinele este un scump, atunci când nu trage în lesă în timp ce eu mă chinui să rămân bipedă pe geaţa din Bucureşti. Aici este nasol, zău că s-ar putea patina cu patine pe trotuare şi când mai văd şi copii care fac gheţuş fericiţi îmi vine să-i pocnesc. Şi eu făceam la fel când eram mică, dar acum cad de la o înălţime mult mai mare şi doare al naibii. Ca să nu mai zic că am avut o febră musculară cruntă, am făcut exerciţii pentru muşchii fesieri şi m-am trezit cu febră la picioare, spate, mijloc… numai la muşchii fesieri nu, în rest am fost oloagă, abia am mers. În DM-ul din Pantelimon, care apropo este mare şi fain, eram eu şi nişte pensionari şi eu eram singura care se apuca de rafturi să se ridice după ce a pus coşul jos. În aceste condiţii bărbosul s-a gândit să fie un drăguţ, cum este de obicei şi să-mi ofere 30 de minute de masaj… dacă spăl vase în locul lui! Ce pot să zic… a scăpat de singura treabă gospodărească pe care l-am strâns cu uşa să o facă.

Gata, nu mă mai vait de iarnă, deşi abia aştept să plece naibii că mi s-a acrit de frig şi mai ales de zăpadă. Din cauza frigului nu mai pot să-l scot pe câine prea mult şi mă căpiază în casă, face piruete pe loc.

Acum despre Revlon Mineral Lipglaze.

Am trei nuanţe: Forever Fig, Infinite Rose şi Lasting Shimmer. Tubul are 4.4 ml şi pe post de aplicator este un moţ cu perişori flexibili, standard pentru multe gloss-uri.

Revlon zice că este un produs care rezistă pe buze până la 8 ore, că are un aspect glossy şi că îngrijeşte buzele. Mai mult, cică ar avea un complex de minerale care oferă aspect glossy şi durabilitate pe buze. Na bun, vreau să spun de la început că aceste minerale sunt, după ce m-am uitat la ingredinte, mica şi oxizi, care constituie pigmenţi des utilizaţi în industria cosmetică şi siliciul, mai precis compuşii acestuia, diverse forme de silicon. Deci nu vă gândiţi că are ceve deosebit care revoluţionează gloss-urile. Faza cu Mineral este noua vrăjeală de marketing din industria frumuseţii. Produsele de machiaj au avut dintotdeauna minerale, însă cred că momentan “mineral” este noul trend, alături de bio, de vreme ce trendul “natural” s-a dus pe apa sâmbetei. Aşa că este doar un gloss şmen cu textură mai grosuţă care-i oferă o aderenţă pe bună pe buze.

Aceste fiind spuse, iată opinia mea în legătură cu acest produs.

Ce-mi place la acest produs

• Toate culorile pe care le am eu au particule fine de sclipici, unele mai mult decât altele, ceea ce oferă buzelor un aspect frumos şi îngrijit.
• Textura este mai grosuţă, se întinde însă fără probleme pe buze, nu face dâre de culoare ca alte glossuri, aspectul se uniformizează imediat.
• Ce-mi place foarte mult la acest gloss este faptul că nu-l simt pe buze, mai precis nu simt că aş avea ceva pe buze, se simte fin şi uşor. Este foarte confortabil.
• Tubul este super elegant, îmi place mult forma de clepsidră.
• Nu are gust de ceva anume, nu face gura pungă şi nu se simte grăsime ca şi gust, l-am tot mozolit încercând să-l gust, are miros frumos de ceva dulce, gen prăjitură cu ciocolată, vanilie, rom şi alte mirodenii (aşa-mi miroase mie).
• Iată ce m-a impresionat! Nu mică mi-a fost mirarea când m-am apucat să-l gust şi am văzut că nu se duce de pe buze când am dat cu limba. L-am mozolit de vreo 6 ori în continuu, frecând şi buzele între ele, alte glosuri s-ar fi dus de tot după a 3-a mozolire, ăsta nimic, tot era pe buze, nu ca la început, dar îşi menţinea eroic prezenţa. Wow la faza asta. Însă nu este rezistent la transfer, dacă pun un şerveţel pe bot se ia parţial… dar şi rămâne în acelaşi timp pe buze.

Ce nu-mi place mie la acest produs

• Textura fiind mai grosuţă, evident că este lipicios, se lipesc firele de păr de buze, când îmi presez buzele una de cealaltă se simte puţin lipicios, iar eu am un fix cu gloss-urile lipicioase – nu prea le prefer. Aşa că nu vă gândiţi să purtaţi acest produs cu părul nelegat. Dacă bate vântul vă veţi “distra” încercând să vă luaţi părul de pe bot.
• Nu-mi place că atunci când se duce rămâne sclipici în urmă pe buze, în cazul nuanţelor care au sclipici fin.
• Nu-mi place preţul din România, adică aproape 50 de lei bucata.  Eu l-am luat de la mama lui din SUA şi am plătit vreo 20 de lei cu tot cu transport per bucată. Am mai văzut BOGO-uri (gen unul plus unu gratis), atunci merita banii că era preţul corect.

În ceea ce priveşte rezistenţa sa… dacă nu mâncaţi şi nu beţi, rezistă mult mai bine decât un gloss normal, dar nu a rezistat mai mult de 5 ore cu aspectul său iniţial, după acest interval am rămas cu particule de sclipici şi cu o uşoară senzaţie de buze lipicioase.

Momentan testez produse Maria Galland. O prietenă care are un salon de înfrumuseţare mi-a trimis mai multe mostre de produse folosite  pentru tratamentele cosmetice profesionale. Mai trebuie să testez măştile pentru ten, crema a fost o binecuvântare pe frigul acesta.  Toate crăpăturile de la frig au fost vindecate instantaneu,  şi aici  mă refer la bărbos, care stă la dat cu balm balm  şi alte cremuţe… el, care trebuie alergat ca să-l cremuiesc… dar gerul ăsta ne-a făcut praf, a ajuns să se miorlăie să-l dau şi pe el cu cremă pe faţă, pe mâini…

Pe căţel nu prea l-am mai scos în parc, fiind foarte frig în Bucureşti. Zău că simţeam că fac ţurturi în nas când respiram, l-am scos  doar la pipi şi caca, ne-am jucat cu el în casă.  Eu citesc şi  lucrez la site şi la alte nimicuri gospodăreşti, m-am apucat de sport acăsică în lipsa plimbărilor zilnice cu câinele… dar prefer plimbările, aerobicul m-a ologit. Cro-magnonul se uită la Neveste disperate… aaaaa, şi am pus anunţ să-l preacurvim pe câine, că este băieţel mare, în martie va face 2 anişori.

Am avut timp să testez pe îndelete şi lacul de unghii de la Farmec, că tot amân articolul despre acest produs. Am 6 nuanţe de Farmec ultrarezistent. M-a atras foarte mult gama variată de culori şi de ce să nu recunosc, am eu o simpatie pentru Farmec, de vreme ce această companie este unul dintre simbolurile ţării noastre, în opinia mea.

Farmec “rulează”, ca să folosesc un cuvânt din repertoriul dragei mele verişoare, adică mai pe româneşte eu cred că Farmec este o companie competitivă de beauty. Produsele lor sunt accesibile, variate, îmbunătăţite în mod continuu, plus că am crescut cu produsele Farmec: cu crema Ada, cu Gerovital, laptele Doina… Farmec 16 care  zău că mirosea frumos, un fel de strugurel pentru buze… atât îmi  amintesc din arsenalul farmec al mamei.

Lacurile pentru unghii de la Farmec le-am mai arătat în articolul Cum să colorezi unghiile late.

Când am luat lacurile de unghii era să bag mâna în spatele lor pe raft şi să le răstorn în coş la grămadă, până la urmă am ales câteva nuanţe, căci nu avea rost să iau ca orbetele, fără să le încerc în prealabil să văd dacă se ridică la înălţmea aşteptărilor mele.

Ce-mi place la aceste lacuri de unghii:

• culorile sunt foarte frumoase
• aspectul este lucios, strălucitor, o frumuseţe, mai ales nuanţa 351 este favorita mea
• unele sunt doar lucioase precum oglinda, altele au particule fine de sclipici
• preţul este foarte accesibil, 5-6 lei, iar raportul preţ-calitate este mult mai bun faţă de alte lacuri de unghii
• nu-mi îngălbenesc unghiile, cel puţin până acum nu au făcut aşa ceva

Până acum totul ok. Acum… în legătură cu rezistenţa şi uscarea rapidă… să le iau pe rând. Deşi multe persoane spun că această ojă este rezistentă, la mine nu rezistă fără să se strice mai mult de 3 zile.  Am eu probabil ideea eronată că un lac pentru unghii catalogat drept ultrarezistent ar trebui să ţină impecabil vreo 4-5 zile. Cam în a doua zi începe să se “tocească” puţin culoarea pe vârful unghiei, în a 3-a zi arată încă frumos dar nu ca-n prima zi. Dar aspectul lucios şi frumos rezistă mai mult, ceea ce este un plus, faţă de alte lacuri de unghii pe care le-am încercat şi care pierdeau această calitate după o zi sau două. Iar în medie rezistenţa este acceptabilă, mai ales că nu sare în bucăţi de la început, ci se duce finuţ de la vârfuri.

Cică se usucă rapid… nu chiar. În primul rând, oricare dintre culorile pe care le am eu trebuie trebuie aplicată în 2 straturi. Nici una dintre nuanţe nu arată bine într-un singur strat. Primul strat se usucă în vreo 3 minute. Zic asta deoarece mi-am făcut mai demult unghiile de la picioare şi m-am apucat să cronometrez. După aprox. un minut a venit câinele în viteză şi m-a călcat pe unghiile date cu ojă în timp ce eu urlam “frână!”, apoi oja de pe tălpile lui s-a întins pe parchet. Deci nici nu începuse să se întărească. Al doilea strat durează mai mult, vreo 5-7 minute în cazul meu pentru ca atunci când apăs cu degetul pe unghie să nu mi se imprime amprenta şi să se ducă luciul.

Ce m-a bosumflat pe mine în legătură cu aceste produse:

• nuanţa 361 care este un gri superb cu particule stralucitoare fine necesită 3 straturi pentru a arăta frumos şi lucios şi pentru a acoperi în întregime unghia într-un strat opac de culoare uniformă. Ceea ce se traduce într-un timp prelungit de aplicare, deoarece dau primul strat, aştept, dau al doilea, iar aştept, dau un al treilea strat şi apoi stau vreo 15 minute crispată sa nu cumva să le ating de ceva şi să se strice. Însă odată terminate, culoarea asta arată gigea.
• nuanţa 310 care este un fel de tangerine-corai mi se pare cam apoasă comparativ cu celelalte nuanţe şi trebuie dată în 2-3 straturi cu straturi individuale subţiri… nu mi se pare prea reuşită.

• produsul este valabil timp de 6 luni de la deschidere.

Mi-am dat pe unghiuţe ca să vedeţi că am unghiuţe lucioase, chiar şi pozate în casă, seara. Ca de obicei, apăsaţi pe imagini pentru a vedea varianta mai mare, dacă aveţi plăcerea. Dar în concluzie, comparat cu alte produse similare, lacul acesta de unghii merită încercat, eu probabil voi mai lua şi alte nuanţe, căci tot citesc că ar fi peste 30 de culori, dar eu nu am găsit paleta completă de culori până acum, trebuie să mai caut.

Precizare. Cât pe ce să uit să scriu asta… scuzaţi, zilele acestea cred că mi-a intrat creierul în hibernare din cauza frigului de afară. Am observat că unele nuanţe rezistă mai bine decât altele, în 2 straturi rezistă mai bine decât într-un singur strat iar uneori sare după o zi, alteori după 4 zile. Asta aşa ca să înţelegeţi pe deplin versatilitatea produsului Dar tot voi mai lua câteva culori.

Când merg la DM, în timp ce doamna de la casa de marcat îmi face bonul, eu mă uit la raftul de lângă casa de marcat unde se găsesc diverse produse cosmetice în varianta travel size. Mereu iau câte o gâgâlice d-asta să o încerc. Ultima gâgâlice luată este untul pentru corp de la Alverde cu ulei de nucă de macadamia şi unt de karite (shea). Le zic gâgâlici pentru că sunt mititele şi drăgălaşe. Are 50 de ml şi a fost parcă vreo 4 lei.

Mi se pare foarte civilizat să existe variante mici pentru un produs, ca să-l poţi lua acasă şi testa fără să-ţi bagi labele în germenii altora. Nu de alta, dar îmi amintesc că-n Carrefour erau testere la cremele L’oreal…şi erau cutiile alea fie curate ca lacrima că se buluciseră consumatoarele să încerce produsele sau era slinoase… nici pe câlcâie nu m-aş fi dat cu mâzga aia. Cum naiba să încerci crema în condiţiile astea!?! Ştiţi că la DM au sloganul acela “Aici mă respectă, aici cumpăr” sau ceva de genul. Ei bine, mi se părea cam oligofren textul, dar acum încep să le dau dreptate.

Acestea fiind spuse, să trecem la butter-ul ăsta pentru trockene haut (adică pentru piele uscată). Ca ultimă paranteză  să vă spun cum am ajuns eu să cunosc câteva zeci de cuvinte în limba germană, deşi habar nu am germana? Când am fost în vacanţă acum câţiva ani în Germania, mă pălise o sete cruntă în timp ce-mi bătătoream tălpile în sătucul unde stăteam. Sătucul acela bătea la fund cel mai luxos cartier suburban de la noi, o frumuseţe… să te tot plimbi prin el.  Măi da’ nu găseam şi eu un butic-ceva să-mi iau şi eu o sticlă de apă… avea supermarket dar până acolo mă scorojeam de tot pe jos şi era şi vară. Leşinată de sete, am dat peste un izvor ce ieşea dintr-o ţeavă… wow ce fericire pe capul meu, m-am înfipt ca o cămilă în apa de izvor. După ce am băut de m-am umflat, am întrebat-o pe verişoara mea care luase lecţii de limba germană de ce râde ca vaca de mine. Mi-a arătat semnul de “Kein trink wasser”. “Hă? Scrie ca se poate bea, nu?”. Eu habar nu aveam ce înseamnă kein, era apă nefiltrată, de la mama natură, iar pentru a fi evitate neplăcerile, se recomanda să nu bei apa. După aventura asta am început să bibilesc cuvintele în limba germană cât de cât, ştiu să leg şi câteva fraze…

Acum, despre produs. În sfârşit

Este indicat pentru pielea foarte uscată, aşa scria pe ambalajul în limba română, aşa că după baie am încercat produsul ca să văd ce poate.

Textura este fină şi lejeră, cam ca o cremă normală, nu este densă aşa cum sunt unele unturi pentru corp. Se distribuie foarte uşor pe piele. Iniţial am cam rămas cu o parte din unt pe mine, mai ales pe decolteu, pe picioare s-a absorbit foarte repede şi nu a lăsat grăsime. Nu pătează în vreun fel hainele, chiar dacă mă îmbrac înainte de a fi absorbit în piele.

Ceea ce m-a uimit pe mine a fost faptul că a doua zi când am făcut baie (fac baie seara şi apoi mă cremuiesc) pielea mea nu a devenit patinoar, adică nu se simţea pielea ca şi cum rămăsese cremă sau ceva din cremă la suprafaţa pielii. La unele produse pentru corp aşa păţesc, când fac baie este pielea alunecoasă. Era pielea fină, hidratată, normală, ca şi cum nu mă dădusem cu cremă deloc.

În ceea ce priveşte mirosul… miroase a prăjituri, yummy.

Am aflat şi preţul variantei mari de 200 ml: 12.69 lei. Am fost la DM-ul din Pantelimon, care este muuult mai mare decât cel din Militari. Este hrănitor, vegan, este foarte potrivit pentru a fi folosit iarna, când pielea are de suferit din cauza frigului. Iar varianta mini este super pentru a fi purtată în geantă.

Sau a rimelului. Eu tot cu rimelul am rămas, este unul dintre cuvintele care-mi place, mi se pare melodios. Dar uneori mă cam enervez când îl aplic pe gene, căci având genele curbate natural, când aplic rimelul mă măzgălesc pe arcadă şi-mi stric frumuseţe de boială la care am muncit 10 minute. Obişnuiam să pun degetul pe pleoapă pentru ca măzgăliturile să se ducă pe deget şi nu pe fardul de pleoape, dar am văzut o altă tehnică. În loc de deget se foloseşte un cartonaş micuţ care acţionează pe post de barieră împotriva măzgăliturilor.

Aşa că până mă mobilizez eu să-mi pun părul pe moaţe şi să fac poze pentru articolul cu bigudiurile făcute acasă, voi împărtăşi acest truc simplu.

Se ia un carton, cât mai curat cu putinţă (eventual îl puteţi fâsâi cu nişte alcool sanitar şi îl lăsaţi să se usuce în prealabil) căci îl vom pune aproape de ochi. Se pune această bucăţică de carton pe pleoapa superioară ca apărătoare împotriva greşelilor. Şi cărţile de vizită merg super bine, dar la fel, pulverizaţi-le cu alcool sanitar şi lăsaţi-le să se usuce, că nu ştiti pe unde au umblat şi le veţi pune în regiunea ochilor. Iată poze, sper să fie concludente, este foarte simplu. Apăsaţi pe poză dacă vreţi să vedeţi varianta mare (scuzaţi ştiuleţii de la sprâncene, cresc ale naibii fire cu o viteză incredibilă şi nu apuc întotdeauna să le jumulesc).

Gata pentru azi, din nefericire sunt solicitată să fiu aruncător de şerveţele mozolite. Ce prostie mai este şi asta? Este una dintre activităţile cu care mă chinuie câinele, iar eu nu mă pot abţine că e prea haios. Dacă îi dau şerveţele le mozoleşte până le face cocoloş, apoi se holbează la cocoloş, la mine, la cocoloş, la mine… doar doar îi arunc porcăria aia prin casă. Şi mai are şi alte jocuri amuzante. Mai devreme voiam să fac un colet pentru poştă şi am ajuns să mă lupt cu Dani pe ghemotocul de sforă, deoarece ghemul de sfoară a fost prins şi mozolit de câine până a ajuns ceva gen pămătuf de spălat pe jos. Eu mă chinuiam de nevoie să descâlcesc nişte sfoară din claia mozolită iar Dani voia să mă ajute trăgând de claie. Iar când îi adun toate şerveţelele de pe covor ca să nu le mai înghită, se holbează la şerveţelele pe care le am pe birou…10 minute, 15 minute…  apoi îşi pune capul la mine în poală…rare sunt momentele când am linişte să bibilesc la site, de obicei atunci Dani doarme crăcănat cu burta-n sus.

Ştiu că nu toată lumea este ca mine, să aibă o cutie şi un sertar întreg de produse cosmetice. Ştiu de asemenea că sunt şi persoane care au mult mai multe produse cosmetice… ceva gen toate culorile de farduri/rujuri/gloss-uri dintr-o anumită gamă, o tonă de fond de ten şi pudre, N-şpe mii de bronzere şi farduri de obraz şi lista poate continua.

În ultimul timp am încercat să-mi ţin în frâu mania de a cumpăra cosmetice, le-am sortat şi am început să reduc ceea ce am prin utilizare sau dăruind prietenelor. Nu de alta, dar nu prea mai aveam unde să le pun fără să fiu copleşită. Fiind multe, îmi era greu să le ţin organizate, adesea le foloseam şi le puneam claie peste grămadă… până într-o zi când mi-am impus să fiu organizată şi atentă. Ca să nu mai vorbesc de faptul că am reuşit să pun nişte bani deoparte pentru urgenţe (gen dus câinele la medic, că e un prost care ia stâlpi, garduri, bănci în freză, îşi rupe unghiile, face conjunctivită de cât a stat cu capul în zăpadă şi lista poate continua).

Eu mi-am făcut separatoare din carton pentru sertar pentru a-mi organiza produsele de machiaj mineral, pentru că am multe… dar pentru persoanele care au doar strictul necesar sunt suficiente câteva organizatoare. Diversele cutii, coşuleţe şi sertăraşe sunt foarte utile pentru a pune produsele cosmetice. Ultima mea descoperire, pe care vreau să o împărtăşesc în speranţa că va inspira şi alte iubitoare de frumos, poate fi văzută în poza de mai jos: coşuleţele cu mărgeluţe găsite la Daiso.  Sunt metalice şi au margeluţe inserate; erau mai multe variante de culori pastelate şi aprox. 3 variante de mărime.

La magazinul Daiso din centrul Militari sunt foarte multe nimicuri utile şi estetice care pot fi utilizate pentru a pune produsele cosmetice sau alte asemenea. Despre Daiso am mai scris în trecut, dacă vreţi să citiţi, clicăiţi AICI.

Pot fi folosite pentru a ţine produsele de machiaj, accesoriile pentru păr… produse pentru buze, pliculeţe cu mostre de creme etc. Sunt foarte drăguţe şi feminine. Preţ: 9 lei (de-ar fi fost la sale îmi luam o tonă, tare mult mi-au plăcut). Le-am folosit şi pe post de decor pentru pozele la uleiul Alverde.

Apăsaţi pe imagine pentru a o vedea la dimensiuni mai mari.

Îmi plac foarte mult şi coşuleţele din bambus, mi se par foarte frumoase şi utile. Putem pune potpourri în ele, dar şi diverse cremuţe, farduri şi alte asemenea. Sunt încăpătoare şi aspectuoase, pot fi spălate.  Bineînţeles că acestea sunt variantele mele, probabil că şi voi aveţi propriile metode de a depozita cosmeticalele, chiar sunt curioasă care sunt acestea, poate împrumut şi eu din ideile voastre.

Poate mai încolo îmi fac timp şi vă explic şi cum mi-am organizat sertarul cu produsele minerale, deşi persoanele care au văzut au zis că sunt cam truli că am stat să fac toate alea… dar cu ocazia asta am folosit şi eu aptitudinile de lucru manual dobândite la grădiniţă şi în şcoala primară. În clasa a 5-a şi a 6-a am făcut lucru manual la şcoală. Am învăţat să brodez, să tricotez, să croşetez, urma să facem croitorie… dar nu ştiu care a fost deşteptul sau deşteapta care a decis ca într-a 7-a şi a 8-a să facem strungărie… noi fetele, alături de băieţi. Nu mai zic că domnul profesor de strungărie avea darul suptului… şi făcea şi instrucţie ca la armată cu noi. Deci ştiu să lucrez deopotrivă cu menghina, să prelucrez metalul, să interpretez schemele alea debile şi să-mi dau cu ciocanul peste degete. Totul graţie sistemului de învăţământ Cine ar fi crezut că-mi vor servi la ceva toate chestiile alea… noroc cu Ikea şi mobilierul lor prefabricat.

Iată rezultatul muncii mele sârguincioase.