M-am lăsat din nou de fumat

Am observat că oriunde merg sunt înconjurată de fumători. Tatăl meu fumează, verişoara mea fumează, de tipi nu mai zic… suntem o ţară de fumători. La muncă am numărat: cam 3/4 din colegii mei fumează.

Eu am fumat ani buni. M-am apucat pe la 20 de ani, când eram la facultate. Vedeam cum fumătorii sunt mai sociabili, mai populari, mai relaxaţi… mi-am luat un pachet de Lucky Strike… a fost foarte greu să fumez prima ţigară, mă hotărâsem să învăţ să fumez însă habar nu aveam că voi deveni dependentă într-o clipită. După prima ţigară am fumat-o pe a doua, pe a treia… învăţasem să fumez. Şi ceva în mine îmi zicea ‘Mai aprinde-ţi una‘. Şi am devenit fumătoare. Doi ani mai târziu fumam un pachet pe zi, prietenul meu de atunci fuma un pic peste un pachet.

Contorizam totul în pachete de ţigări. De exemplu, munceam o zi… cu banii câştigaţi în ziua respectivă îmi puteam lua N pachete… când îmi era foame şi avem bani cât să-mi iau ţigări sau mâncare, dar nu amândouă, luam ţigări şi nu mai mâncam. Nu-mi păsa de discomfortul nefumătorilor din jurul meu, tot ce voiam era să-mi satisfac dependenţa. M-am lăsat atunci prima dată pentru că prietenul meu s-a lăsat. Vorbisem să renunţăm împreună pentru că se scumpiseră iar ţigările şi deşi aveam joburi, eram tot 2 studenţi săraci. Nu am vrut să mă las, a fost greu, dar am făcut-o pentru că i-am promis. Iar o promisiune făcută cuiva drag era importantă. Dupa 2 ani de fumat eram liberă!

Ne mutasem deja împreună când am reînceput cu ţigările. Fumam pe ascuns, ştiam că el va dezaproba. Nu aveam voiinţa lui. Ascundeam pachetul în sertarul de cosmetice, unde ştiam că el, bărbat total neinteresat de ce aveam eu acolo, nu s-ar uita în vecii vecilor. A aflat că fumam când un prieten de-al lui m-a văzut şi m-a pârât. S-a supărat dar m-a lăsat în pace.

Am renunţat a doua oară la ţigări. De data aceasta din proprie iniţiativă, deoarece slăbisem foarte mult, fumam în continuu şi aveam o stare generală proastă. Mă îmbolnăveam des, contactam tot felul de infecţii… Aveam o scrumieră mare pe balcon, o umplusem de mucuri, arăta ca un arici. De data asta a fost mai uşor, aveam susţinerea lui şi a rudelor mele, am fost mulţumită de mine când am reuşit să ies din sevraj zâmbitoare. Încă câteva luni de inhalat mizeriile alea dar eram din nou pe drumul cel bun.

Am reuşit acum să renunţ a treia oară, după o scurtă tentativă soldată cu un eşec anul trecut. După ce ne-am despărţit, am revenit la ţigări. Acum am fumat cel mai mult, peste 2 ani. Nu mă mai deranja faptul că ardeam pur şi simplu bani, de sănătoasă eram sănătoasă, fumam cam 5-6 ţigări pe zi şi nu fumam mecanic cum fac mulţi, în toiul unei conversaţii la un suc sau în club, când nu-şi pot ocupa mintea cu nimic altceva. Însă detestam faptul că eram sclava unui viciu! Şi mirosul! Şi gustul…cât de dezgustător mi se părea mirosul de ţigări… mai erau unii de fumau ţigări d-alea mega jegoase care-mi împuţeau părul sau hainele într-o secundă când adia vântul…

Am vrut să fiu din nou liberă şi stăpână pe mine, să mă pot concentra la ceea ce fac fără să mă gândesc la următoarea ţigară, să-mi dovedesc că pot, în ciuda atâtor eşecuri.

De data aceasta am continuat să fiu înconjurată de fumători… toţi colegii cu care mă aveam bine erau fumători, tipul cu care mă vedeam fuma ca spartul (încă o face).  A fost greu. Insomnie, depresie, am devenit o epavă emoţională, nu mai avem niciun pic de control asupa emoţiilor, ţipam la toată lumea. M-am cam separat de toţi fumătorii, m-am izolat social. În Ro nu-ţi poţi lua concediu medical pentru aşa ceva, trebuie să te duci la serviciu când eşti în sevraj şi să te chinui să nu bubui acolo, medicii îţi recomandă nicotină şi ceaiuri calmante… doar că eu voiam să scap de dependenţa de nicotină, aia era duşmanul meu. A fost un moment când am crezut că nu mai pot pentru că acum nu am simţit că mă susţine cineva, nu am avut altă motivaţie decât propria mea încăpăţânare de a reuşi şi dorinţa de a-i face mamei pe plac. Mi-a zis odată că sunt un copil bun, că nu o supăr cu nimic decât cu faptul că fumez. 🙂

Ca şi dăţile trecute, m-am îngrăşat. Acum cel mai mult. Când te laşi de fumat nimic nu te mai satisface aşa că pierzi zdravăn controlul asupra alimentaţiei înainte de a-l recăpăta. Acum, după 5 luni mă uit în oglindă şi-mi vine să plâng dar din fericire mă pot abţine pentru căăăăăă… partea mai nasoală a trecut şi am început să pierd greutatea acumulată. 🙂 Pantalonii preferaţi nu mă mai încap dar mă aşteaptă cuminţi în dulap.

Sunt fericită că nu-mi mai trăiesc viaţa între ţigări, că nu stau mereu cu grija de a-mi lua următorul pachet şi nici nu mă mai simt neputincioasă şi lipsită de voiinţă.

Respir mai bine, mai profund, dantura a început să revină la strălucirea normală, nu-mi mai pute părul a ţigări… nu mai stau cu fumătorii…. am pierdut compania unor oameni dar la urma urmei cine-mi suflă fum în faţă ştiind că eu m-am lăsat merită un dos de palmă peste ochi, nu timpul şi atenţia mea.

Dacă ar fi să trag o linie şi să mă gândesc dacă a meritat întreg efortul aş zice clar că a meritat. Şi chiar dacă am din nou kilograme în plus (toata viaţa am avut un complex şi am fost rar mulţumită de cum arăt) am o nouă provocare acum: abdomen în loc de burtă 🙂

{ 16 comments… read them below or add one }

Irina

Felicitari!! E mare lucru ce ai reusit..
Eu n-am fumat decat o tigara, doua la viata mea..prima a fost printr-a 11-a, dupa ce m-am tinut tare in fata colegilor de liceu care ma indemnau tot timpul, eram mandra de mine. Am fost curioasa, stiam ca nu ma voi apuca niciodata. Am fumat-o singura, acasa..de fapt, am tras cateva fumuri si-am aruncat-o. M-a convins ca aveam dreptate. M-a durut sa-mi vad cele mai bune prietene cum se apucau, pe rand, de fumat. (si ma suparam cand ele nu aveau niciodata bani sa iesim la un suc..)
Articolul tau m-a surprins putin, nu mi-am imaginat ca sunt atatea stari prin care poate trece un fumator care incearca sa se lase. Se aseamana cu starile pe care le-am resimtit cand am vrut sa renunt complet la zahar (zaharul din cafea, din dulciuri, din frappeul sau limonada din oras, chiar si zaharul din covrigi). E greu in comunitate, cand cei din jurul tau consuma ceea ce tu ti-ai interzis.
Cu siguranta de acum inainte n-o sa-i mai judec asa mult pe cei care incearca sa se lase si nu reusesc. In mintea mea, parea ceva simplu.
Te felicit pentru ambitie si pentru curajul de a expune aici experienta ta. Sper sa reusesti sa-i motivezi si pe ceilalti, macar sa incerce :).

Răspunde

Gabriela

Trebuie să recunosc că am încercat şi eu să renunţ la zahăr în trecut însă am eşuat. Va fi probabil produsul de care doar moarte mă vă despărţi 🙂

Răspunde

nipokio

Bravo! Felicitari pentru reusita! Ai o vointa de otel!
Eu sunt nefumatoare, am reusit cumva sa fentez fumatul chiar daca in jurul meu au fost si sunt multi prieteni si colegi fumatori.
Prietenul meu a fumat ani buni si a reusit sa se lase acum 3 ani prin programul Stop Fumat cu ajutorul unor pastile. De atunci n-a mai pus tigara in gura, a ajuns s-o deteste 🙂

Răspunde

Gabriela

Ştiu puţine persoane care s-au lăsat. Într-adevăr, odată ce scapi de dependenţa de nicotină, ţigara per se este dezgustătoare. Bravo lui că a reuşit

Răspunde

bleuciel

Bravo Gabi, felicitari pt vointa! Vad ca ne-am adunat toate nefumatoarele aici la felicitari :)))) Si eu am fumat o sg data in clasa a 9a. Nu mi-a placut deloc, asa ca am lasat-o balta. 90% din colegii mei s-au apucat si s-au tinut. Sau macar ‘ocazional in club’ *eyeroll*
Mie mi se mai intampla sa-mi iau priviri urate, ba chiar si cate o vb doua de la obraz, daca indraznesc sa comentez ceva legat de fumul bagat in fata. Pt ca eu sunt in minoritate, gen ciocu’ mic.

Răspunde

Gabriela

Acelor oameni care nu înţeleg că nu trăiesc singuri pe planetă le prinde bine să li se explice politicos acest fapt, poate înţeleg.

Răspunde

Dana

Uf, felicitari pentru „incapatanare” si tarie!
Si nu-ti face griji pentru kilogramutele alea, sunt convinsa ca iti radiaza pielea de fericire si nu se mai uita nimeni la ele (desi ma bate gandul sa te cert ca doar piticii te fac sa le vezi asa exagerate)!

Multa bafta in continuare! :*

Răspunde

Gabriela

Dana, să ştii că pielea nu mi-a fost afectată, cel puţin nu am văzut eu. Doar dantura, care s-a îngălbenit vizibil.

Răspunde

Mara

Felicitari! Aste

Răspunde

Mara

Felicitari! Astept rezultatul urmatoarei provocari :*

Răspunde

Gabriela

🙂

Răspunde

Laurici

Nici nu stii cat imi place cum scrii! Si te felicit sincer! Eu fumez ocazional – paste, craciun, ziua mea, ziua lui – si nu am devenit fumatoare nici pana in ziua de azi, ma las in secunda doi, oricate tigari as fuma si oricate zile. Fumez pt ca nu am ce face, iar bautura cere tigari cand e in cantitati ceva mai mari.

Răspunde

Georgia

Bravo Gabi!! 🙂 Pare foarte greu, asa ca te felicit pentru ambitie! Pe la 18 ani m-am prostit cu o tigara, mi s-a parut dezgustatoare si nici nu mi-a mai trebuit alta. Si am ramas cu o amintire foarte nasoala a primului sarut, tipul fumase cine stie ce tigari mai „aromate” si sincer, doar gustul ala mi-l amintesc, la modul neplacut. Mult mai bine fara tigari!

Răspunde

Gabriela

yep, ţeavă de eşapament!

Răspunde

Cosmi Politan

Vai ce m-am regasit in articolul tau!…. Si ce dezamagire pe mine ca inca nu m-am lasat…de un an tot zic ca ma las…si nu se intampla…Unde imi e vointa, bat-o focu! 4 ani si jumatate de fumator deja e prea mult…trebuie sa incetez.. Vreau si eu sa nu mă mai simt neputincioasă şi lipsită de voiinţă!!!! Ma bucur pentru tine mult! Defapt ma bucur pentru toti cei ce reusesc sa se lase.. ca vad pe mine..ca sunt slaba de ingeri….

Răspunde

Gabriela

Eu nu am reusit din prima, de data asta am tot incercat pana am reusit sa trec de primele zile, nu trebuie sa renunti daca nu ai reusit pana acum, trebuie sa perseverezi 🙂 Oricum, este important sa fii tu multumita de tine asa cum esti!

Răspunde

Leave a Comment

Previous post:

Next post: