În ultimul timp iar am tot adunat resturi de săpun realizat manual într-o cutie. Cum se făcea prea mic ca să-l mai pot ţine cum trebuie cum mă enervam că scăpam săpunul şi-l puneam deoparte.

Într-o noapte eram cucuvea şi mă uitam la un film aşa că m-am gândit să fac ceva util. Am răzuit săpunurile, le-am amestecat cu vreo 750 de ml de apă fierbinte (am obţinut cam 3 căni cu fulgi de săpun) şi l-am lăsat să se topească amestecând din când în când cu lingura de lemn. Am trecut prin sită să scap de plantele uscate şi alte minuni care erau în săpunuri şi când s-a răcit amestecul am pus 50 ml de glicerină vegetală şi 50 de ml de ulei de avocado.

Am aflat că adăugarea glicerinei este destul de importantă, “produsul final” nu mai este mucilaginos precum săpunul înmuiat în apă. Faţă de data trecută când am transformat resturile de săpun în săpun lichid chiar se vede efectul adaosului de glicerină în amestec. Iar uleiul de avocado a făcut din tot amestecul un produs ideal pentru spălarea feţei.

Glicerina şi uleiul de avocado le-am luat de pe Breslo din magazinul azaria, jumătate din glicerină am folosit-o să-mi fac “mixing medium” [adică 3 părţi apă, o parte glicerină vegetală] pentru fixarea machiajului şi pentru aplicarea umedă a smacurilor şi ce mi-a rămas zbang în săpunul lichid.

©2009-2012 manie.ro. Toate drepturile rezervate.

Azi m-au apucat dracii de dimineaţă şi m-am băgat la cratiţă. Am luat ieri un pui de ţară rotofei şi gălbior şi mă gândeam ce să fac din el: spatele şi aripioarele la ciorbiţă, pieptul cu conopidă şi caşcaval, carnea fiartă cu mujdei şi mămăliguţă… şi haţ! mi l-a apucat Freya de târtiţă de pe marginea blatului de bucătărie! Care blat este destul de înalt, la vreo 130 de cm. Am fost pe fază şi l-am prins şi i-am tăiat târtiţa şi i-am dat-o nehalitei. Până la urmă, ca să am linişte am scos o tavă de gâturi şi am hrănit copii că Dani îmi arunca priviri de somalez din pragul uşii iar Freya îmi pândea mişcările pusă iar pe furat şi nu mergea să o dau afară şi să-i închid uşa-n nas că plângea de ţi se rupea sufletul.

Vasele de data asta le-am spălat nu cu detergent de vase, ci cu un fel de săpun lichid făcut după o ideea pe care mi-a dat-o mihaelamir.

Aveam resturi de săpun homemade şi l-am răzuit şi l-am storcit cât de bine am putut să-l fac mărunţel şi l-am amestecat cu apă fierbinte şi l-am lăsat să se dizolve aşa. Am avut săpun cu multă scorţişoară, de asta arată aşa dubios, dar face treabă tare bună la spălat vase. Nu i-am mai pus uleiuri esenţiale că miroase destul de puternic de la o mostră de săpun de la Skinosphere pe care nu am folosit-o pentru că era mititică şi-n formă de stea, o tot scăpam din mână.

L-m pus într-un recipient gol de la un detergent lichid şi gata treaba.

Un aspect negativ este că odată răcită apa nu mai este aşa lichid, devine un lichid micilaginos, eu pun muci d-ăştia de săpun în apă caldă şi bag buretele acolo şi spăl vasele.

©2009-2012 manie.ro. Toate drepturile rezervate.

Aveam în sertarul cosmetice nişte unt de cacao de la Dana şi nu prea l-am folosit aşa simplu că untul de cacao e cam pietroi şi trebuie să iei din el şi să-l masezi pe piele să se întindă. Se topeşte la temperatura corpului, în rest este bolovan. Dacă tot îl aveam mi-am zis să-l amestec cu nişte uleiuri de vreme ce s-a terminat crema de la Akamuti şi să-l fac mai uşor de întins pe piele.

Iată cum mi-am făcut o cremuţă beton pentru corp şi faţă. Am văzut ce uleiuri mai aveam prin casă şi m-am gândit cum şi cât să amestec.

Am pus bucata de unt de cacao pe un fund de bucătărie şi cu cuţitul am răzuit în bucăţele mici ca să-l pun la topit.

Am pus untul de cacao la topit pe bain-marie, adică l-am pus într-un ibric iar ibricul l-am băgat într-o crăticioară cu apă fierbinte.

Când s-a topit untul (se topeşte foarte repede) am pus ulei de migdale cam 50 ml şi cam tot atât dintr-un mix de uleuri pe care l-am luat de la Marillys când am fost târgul de handmade care are ulei de susan, ulei de germeni de grâu, ulei de jojoba şi ulei de sâmburi de struguri. Uleiul acesta este destinat masajului dar hrăneşte bine pielea aşa că m-am gândit că ar fi o adiţie bună la crema mea cu unt de cacao. Am turnat totul într-o cutiuţă de plastic în care am avut cremă pentru corp luată de la Oriflame. În acest moment totul arată ca un ulei dar se solidifică ulterior.

Am dat cutia la frigider timp de 30 de minute şi apoi am testat-o. Rezultatul este o cremă solidă care se topeşte instantaneu la contactul pielea, se distribuie foarte uşor pe piele şi pătrunde relativ repede. Am folosit-o şi pe faţă şi este foarte uşoară şi hrănitoare pentru tenul meu. Regret doar că am uitat să pun şi ulei de argan în ea. Ei bine… data viitoare

Miroase foarte plăcut căci uleiul de la Marillys era cu lavandă iar cel de migdale avea ulei esenţial de grapefruit şi a ieşit un amestec fain. Textura este foarte plăcută la atingere, este excelent pentru masaj,  nu lasă senzaţie de slinos mega-uleios pe piele, chiar dacă nu se absoarbe în întregime instantaneu.

Şi ca fun fact, cu ocazia acestei experienţe, Cro-magnonul s-a spălat la popou cu Axion. Cum este posibil aşa ceva? Am luat cutia de axion la baie ca să spăl bine cutia asta goală şi să înlătur orice urmă de cremă precedentă şi am uitat să iau axionul. Evident că nu s-a uitat în ce bagă mâna ca să se spele că la noi sunt multe săpunuri şi alte asemenea înşirate pe marginea căzii şi a lavoarului A ieşit mofluz rău din baie dar aşa m-a umflat râsul când mi-a zis…

©2009-2012 manie.ro. Toate drepturile rezervate.

De când stau în Militari am observat că manelele, ca orice gen muzical, au suferit o evoluţie stilistică. Dacă la început acestea erau săltăreţe, vesele, pozitive, de la o vreme se axează pe tăierea simbolică a venelor, suferinţa umană a maneliştilor cu inimi ce abundă de delicateţe şi suspine, trădare şi cele mai pure sentimente umane de care sunt capabili nişte rapsozi cu 4 clase. Eu una nu ştiu pe cine să nominalizez ca fiind cel mai bun interpret al celebrei arii Celeste Aida: Bergonzi ori Corelli. Poate că dacă paţachinele cu manichiură impecabilă nu mi-ar mai arăta crăpătura în timp ce se apleacă să-şi spele maşina pe muzica lui… ăăăă, a unui manelist care va rămâne forever and ever necunoscut mie nu aş fi apreciat niciodată frumuseţea muzicii clasice.

Probabil criza economică se va dovedi o nouă sursă de inspiraţie şi voi auzi melodii despre creşterea inflaţiei, a şomajului şi eutanasierea câinilor maidanezi. Sper să fie saltăreţe şi în chineză, ca să nu se mai răsucească bietul Eminescu în mormânt. Iar vecinii mei vor dănţui din nou în îngrăditura unde cotcodăcesc câteva găini anemice printre gunoaie şi 20 de rame vechi de geam strânse cu grijă de posesorul parcelei de pământ din faţa blocului unde locuiesc. Asta ca să mai ia pauză de la scuipat seminţe şi băut bere la “kil”, în timp ce-n jur ţopăie lipsită de griji următoarea generaţie de rataţi şi ratate.

Locuitul la bloc are latura sa odioasă.

Dar să trecem la alte lucruri dureroase, cum ar fi epilatul. Dureroasă şi la propriu şi la figurat, căci oricât m-aş strădui nu reuşesc să fiu complet şi continuu lipsită de inesteticul păr. Dar avantajele unei relaţii stabile sunt că te poţi îngrăşa/prosti/neglija şi poţi avea în continuare pretenţia să fii cerul şi luna persoanei din viaţa ta. Iar dacă nu eşti, îi poţi scoate ochii că te înşeală şi că este gunoiul univesului că ţi-a trădat iubirea oferită necondiţionat (cugetare cinică valabilă pentru ambele sexe, nu fac discriminare să ştiţi). Nu ştiu ce am azi, sunt într-o dispoziţie aşa poetică…

Dar, dintre metodele de eradicare temporară a părului nedorit de pe corpul meu de păcătoasă (mi-a scris un domn ca să mă convingă să-mi bag nasul în studiul Bibliei că trăim sfârşitul lumii şi numai pe cei… nu ştiu cum îi va ajuta cel de sus) am încercat până acum:

• ceara: un chin dacă te faci singură deoarece durează mult, jumătate de chin dacă te faci la salon, unde trebuie să-ţi înghiţi urletele de durere şi să afişezi un zâmbet cool, gândindu-te dacă eşti într-o pasă suficient de masochistă pentru a te face şi inghinal; la inghinalul prin smulgere am renunţat din cauza zecilor de fire crescute pe sub piele şi mai nou după ce am citit un articol în care eram avertizate că smulgerea părului din zona inghinală predispune zona la tot felul de infecţii, chiar dacă sunt respectate procedurile de igienă elementară în timpul operaţiunii de despădurire, deoarece pielea este foarte fină şi smulgerea lezează pielea destul de rău.
• benzile cu ceară: metoda mea favorită de jumulire la domiciliu, fiind destul de rapidă şi comodă; pot folosi o fâşie de vreo 2 ori, iarna în loc să le frec între palme le pun puţin pe calorifer. Le folosesc şi pentru mustaţă şi pentru floacele dintre sprâncene, pe care nu le pot lua cu penseta că-s multe şi fine. Îmi plac cele marca Sesu, clasice, au un raport bun calitate-preţ. Am încercat şi Veet dar în cazul meu nu a fost o îmbunătăţire substanţială faţă de cele mai ieftine.
• epilatorul: sau coşmarul cu pensete, este cea mai dureroasă metodă experimentată de mine până în prezent. Am unul şme’, cu atenuator de durere şi alte bâzdâgănii de la Braun, dar tot mă doare de-mi vine să-l arunc pe geam. De fapt am zile şi zile. Cică pielea ar fi mai sensibilă în anumite zile şi cam aşa este. Epilatorul este foarte ok folosit săptămânal, pentru a lua părul în serii mititele şi pentru a avea picioare cât de cât floace-free. Dar să nu credeţi că va fi pielea fină cu el, mereu vor fi firişoare care vor scoate capul, prea mici pentru a putea fi apucate de pensetele epilatorului şi pe care doar aparatul de ras le poate eradica temporar.  Recomand epilatorul ca fiind cea mai economică variantă, costând cam cât… epilarea pe jumătate de an la salon (aşa estimativ). Epilatorul trebuie să fie de folosinţă personală şi din când în când nu strică să ştergeţi uşor pensetele cu o cârpă înmuiată în alcool.
• aparatul de ras: din punct de vedere financiar este o metodă costisitoare dar este cea mai rapidă; eu folosesc aparate de unică folosinţă de la Bic pentru axilă, unde am 3 fire amărâte, nu ca-n rest. Pentru picioare le folosesc rar. Face pielea fină-fină cam 24 de ore, apoi trebuie refolosit, în funcţie de rapiditatea cu care creşte părul. Dacă aveţi mult păr, cu firul gros, s-ar putea să constataţi că epilarea zilnică cu aparatul de ras va sensibiliza pielea de pe picioare şi vă veţi irita. Cel puţin aşa păţesc eu, începe să mă doară pielea şi mă transform instantaneu în arici. Asta deoarece vârful firului de păr este acum exact baza firului, aceea parte care este mai groasă şi mai rezistentă.
• crema depilatoare: altă metodă costisitoare şi aici chiar contează cel mai mult preferinţele/nevoile individuale, căci nu toate cremele depilatoare au fost create egale. Cobaiul meu pentru acest produs este nimeni altul decât Cro-magnonul, care are o veritabilă blaniţă pe spate, plus bun simţ în ceea ce priveşte părul inghinal, pe care-l îndepărtează din proprie iniţiativă. Dar despre creme voi face un post separat, deoarece l-am scris deja mai demult, aşa că va urma după acesta.

Metoda mea favorită este epilarea cu ceară la salon, dar recomand tuturor epilatorul, fiind cea mai bună investiţie pe care o poate face cineva pentru a scăpa de părul nedorit. Singura problemă cu epilatorul este că rupe o parte din firele de păr, mai ales dacă vă epilaţi după un duş fierbinte. Şi doare, nu glumă, cu cât este părul mai lung şi mai des cu atât doare mai rău. De aceea trebuie jumulit în serii, pe măsură ce creşte. Nu vreau să sperii pe nimeni, sunt multe persoane care suportă foarte uşor epilarea cu aparatul de smuls, dar dacă v-aţi făcut cu ceară aşteptaţi-vă să vă doară un pic mai mult cu epilatorul.

©2009-2012 manie.ro. Toate drepturile rezervate.

Am o viaţă sedentară. Dar încerc să compensez stilul de viaţă sedentar făcând gimnastică aerobică şi plimbări lungi prin parc cu câinele. Sunt într-o situaţie de self-help, cum zic realiştii.

Plimbările sunt plăcute, dar uneori, dacă mă plimb pe aleile recent construite din parcul Izvor, mă întorc acasă cu tălpile zdrenţe. Pietrişul ăla pus pentru a forma aleea este de-a dreptul nepotrivit. Cred că ar fi putut să pună pietre încinse şi nu ar fi fost nicio diferenţă la mers. Ca să nu mai menţionez faptul că acest pietriş odios este ţinut în formă de fâşii subţiri de tablă!!! O da!!! Ţinând cont că este singurul parc unde pot da drumul câinelui fără să sară 5 maidanezi pe el, 10 mame cu copii pe mine şi toţi pensionarii care sunt deranjaţi de faptul că nu am copii ci am câine… pe capul meu… acest parc este locul unde cuţulache aleargă până îi cade limba la pământ.

Gimnastica aerobică o fac de câteva ori pe săptămână. Exerciţiile pentru spate sunt cele mai benefice, dacă nu le fac revin durerile alea crunte de spate pe care le am chiar şi după jumătate de oră de stat în picioare. Când m-am văzut cu cineva în oraş într-o zi cam sprijineam gardul, dar abia mai târziu la coada de la poştă mi-am dat seama că vreau să mă aşez pe coşul de gunoi pentru că m-a pălit o durere de şale mai ceva ca pe un bătrân. Şi asta din cauză că mă ologisem cu exerciţiile pentru fese şi nu mai făcusem baletul pentru “cocoaşă” – na, ce-mi trebuie mie fese tonifiate, ce astea în formă de scaun nu-s bune?

Exerciţiile sunt potrivite pentru a lucra acasă, le recomand, la mine se simte diferenţa când le fac. Dacă aveţi joburi sedentare sunt numai bune pentru început. Filmuleţul oferă o idee cam ce fel de exerciţii putem face şi deşi sunt o grămadă de filmuleţe pe youtube cu exerciţii fizice, mie-mi place de tipa asta cum zice “Haideţi fetelor, trageţi cu elan, hai mai cu forţă” şi-mi place că vorbeşte cu regionalisme Sunt 12 filmuleţe pe youtube cu ea, cu exerciţii pentru toate grupele de muşchi, numai bune de scos sufletul din om la domiciliu. Am mai încercat eu un fel de power aerobics dar m-am învârtit ca năuca prin cameră în timp ce sărea câinele pe mine, crezând că ne jucăm.

©2009-2012 manie.ro. Toate drepturile rezervate.

Nu ştiu cât de familiarizate sunteţi cu acest produs, The Brush Guard, un accesoriu destul de util pentru întreţinerea pensulelor.  Mă gândeam să-mi iau şi eu dar am tot amânat.  Am găsit pe youtube fete care şi-au făcut “brush guard” din diverse materiale: carton, bandă adezivă sau din material elastic pentru uz medical. Aşa că în ultimele zile mi-am tot stors creierii să găsesc o manieră de a face apărătoarele pentru pensule acăsică. Preţul unui set de Brush Guard nu este mare, dar până vine mă împuşc. Plus că mi-am tocat banii pe WuXing că nu m-a atras bucatăria deloc zilele astea. Iar chestiile astea pentru pensule mie mi se par foarte utile.

Dacă vreţi apărătoare pentru pensule ca să nu se ciufulească atunci când le luaţi cu voi, puteţi face apărătoarele fără bătaie de cap din bandă elastică, dar eu nu voiam Brush Guard aşa ca să nu se ciufulească pensulele, că ele au venit cu apărătoare din plastic transparent care le repun în formă dacă este nevoie şi le protejează. Eu voiam Brush Guard ca să-mi pot usca pensulele cu perii în jos. Pe scurt, Brush Guard sunt nişte tuburi din “dantelă” elastică de plastic care protejează pensulele şi permit uscarea lor cu perii în jos (se vede în imaginea de mai sus cum arată).

Când mă uitam chiorâş la buretele de baie din imagine şi mă gândeam cum pot să folosesc chestia aia elastică, prietenul meu a avut o străfulgerare de geniu. S-a dus pe balcon unde sunt două scaune inutile şi mi-a adus tuburile de plastic dantelat puse pe picioarele scaunelor pe post de protecţie (le puteţi vedea neciopârţite în colţul din stânga al imaginii dacă apăsaţi pe imagine pentru a deschide varianta mare). Aşa au fost cumpărate scaunele,  cu plasticele astea pe picioare, dar nu mi-a trecut prin minte până acum să le folosesc ca apărătoare pentru pensule. Dar sunt perfecte! Le-am spălat eu bine că erau pline de praf şi le-am tăiat potrivit. Materialul verziturii este plasă elastică, dar nu este suficient de tare pentru a putea pune pensulele în bot. Mă gândisem iniţial la dantelă elastică sau alte asemenea materiale elastice şi mă gândeam să le fac întăritură cumva…

Pentru pensulele mari de faţă diametrul tubului este perfect, dar pentru pensulele mai mici am strâmtat tubul tăindu-l şi folosindu-mă de ac şi aţă ca să-l prind din nou, ca pe un corset. Cred că profesoara mea de lucru manual se răsuceşte în mormânt acum văzând ce spoială de cusătură am tras, dar asta e, funcţionalitatea este importantă.

Plasticul este suficient de elastic şi de tare în acelaşi timp pentru a putea pune şi pensula kabuki cu botul în jos la uscat. Vă întrebaţi oare de ce tot spun ca o moară stricată de uscarea pensulelor cu capul în jos. Ei bine, dacă le uscăm cu perii în sus, sunt şanse ca umezeala să pătrundă la mâner şi să erodeze în timp lipiciul. Până acum le uscam culcate, că nu am reuşit să le fac să leviteze câteva ore până se ususcă. Dar cu perii în jos  şi puse în protecţie nu numai că-şi vor păstra forma, dar se vor usca şi ok, umezeala ieşind prin găurile plasei şi ducându-se în jos, nu la lipici.

Acum, marele neajuns al acestor Brush Guards făcute acasă este indisponibilitatea materialului. De vreme ce este cam nepoliticos să mergem în magazinele de mobilier şi să ciordim tuburile de plastic puse pe picioarele scaunelor, va trebui să mă uit după aşa ceva dacă mai vreau să fac pe viitor. Nu am apucat să mă plimb prin magazine să văd ce aş putea găsi, dar dacă aveţi la dispoziţie aşa tuburi elastice sau ceva similar, nu le lăsaţi că le puteţi folosi foarte simplu pentru pensule.

Vedeţi şi Set de pensule de pe ebay, Cum se curăţă pensulele de machiaj.

©2009-2012 manie.ro. Toate drepturile rezervate.

La fel ca majoritatea uleiurilor naturale utilizate în cosmetică, uleiul de jojoba are numeroase beneficii pentru îngrijirea zilnică. Fiind mai degrabă o ceară lichidă, uleiul de jojoba este bine tolerat de piele şi este prezent în multe cosmetice. Este o substanţă stabilă, fără miros, ce conţine antioxidanţi, inclusiv vitamina E.

Poate fi utilizat ca:

• ulei pentru corp, simplu sau în amestec cu alte uleiuri sau cu ulei esenţial; este absorbit cu uşurinţă şi hrăneşte pielea foarte bine.
• poate fi adăugat în balsamul pentru păr, netezeşte cuticulele şi oferă părului strălucire, ajută dacă aveţi păr uscat şi este recomandat pentru masarea scalpului uscat şi pentru regenerarea părului; mai mult, se spală mai uşor decât alte uleiuri.
• apropo de cuticule, poate fi utilizat pentru a masa cuticulele de la unghii, le va face mai puţin rebele.
• este utilizat şi-n produsele naturale pentru buze, datorită puterii sale emoliente.
• datorită similitudinii cu sebumul uman, pielea acceptă foarte bine acest ulei pe post de hidratant zilnic, fără riscul de a astupa porii.
• poate fi utilizat şi pentru tenul mixt, în proporţie de aproximativ 4-6 picături pe zi (o cantitate mai mare riscă să ofere pielii un aspect lucios); deoarece seamănă cu sebumul uman, cercetătorii afirmă că uleiul de jojoba ajută la echilibrarea secreţiei de sebum “păcălind” pielea că are destul sebum.
• este foarte bun demachiant pentru ochi – îngrijind totodată genele.

O reţetă simplă pentru masaj-hidratarea pielii este următoarea: 25% ceară naturală de albine, 25% unt de cacao, 25% unt de karite şi 25% ulei de jojoba (sau un alt ulei natural care vă place). Ceara de albine, untul de cacao şi de karite se topesc pe baie de aburi până ce se înmoaie şî se adaugă apoi uleiul de jojoba. Conţinutul se toarnă într-o formă, deoarece se va întări. Dacă aveţi unt de cacao deodorizat puteţi adăuga şi ulei esenţial după plac, dacă untul de cacao miroase a ciocolată, nu vă mai chinuiţi să puneţi ulei esenţial deoarece mirosul untului de cacao va fi mai puternic; mirosul de ceară şi unt de cacao va fi suficient de plăcut. După solidificare veţi avea un guguloi (sau altă formă, în funcţie de ce formă aţi folosit) care la contactul cu pielea se va topi.

©2009-2012 manie.ro. Toate drepturile rezervate.

Tocmai am terminat de făcut un munte de clătite înainte de a scrie acest articol. De câteva zile Cro-magnonul se milogea de mine să fac clătite. Când în sfârşit m-am simţit mai bine, m-am apucat de făcut clătite pentru milogi (că mai am unul, cu moacă irezistibilă, care când simte mirosul de mâncare se înfiinţează pe covoraş la cerşit… da, căţelul, mare amator de orice, mâncău până vomită, cu un metabolism de milioane că tot slăbuţ este; aşa ne-am săturat să ne întrebe lumea de ce este atât de slab încât prietenul meu, care este ceva gen luptător de K1 dar nu cu muşchi, ci cu clătite şi alte asemenea, le răspunde că-i mănâncă el mâncarea că-i este foame).

Am scos eu 4 ouă, mi s-a aruncat privirea aceea de “doar 4 ouă???”, am pus apoi încă 4 ouă şi mi-a ieşit un lighean de compoziţie. Evident că l-am pus la muncă pe mâncăcios. Prietenul meu este anti-talent la gătit, prima dată când şi-a făcut singur friptură s-a cam otrăvit, dar face progrese, aşa că eu am făcut pe managerul iar el a fost executantul nefericit “bate albuşurile, adu aia, fă ailaltă!” Când mi-a demonstrat că poate proiecta clătita pe faianţă l-am trimis la mâncat, căci clătitele cu faianţă nu păreau deloc apetisante. Pfuai ce gospodină bună sunt! Ia să mă duc eu să mă răsplătesc cu ceva fain.

Acel ceva fain este cremuţa de la Akamuti, care conţine 50% unt de cacao şi 50% ulei de migdale dulci. Este un unt pentru corp, dar eu îl folosesc pentru faţă, pentru buze, pentru masaj… miroase divin a cacao iar vestea bună este că poate fi făcut cu uşurinţă şi în casă amestecând gramaj egal din cele două ingrediente. Untul de cacao se topeşte în bain-marie sau chiar pe aragaz cât să se înmoaie puţin şi să se poată adăuga uleiul de migdale şi apoi se lasă să se întărească. Se poate adăuga puţin ulei esenţial (câteva picături) sau se poate lăsa aşa. Later edit! Puneţi ulei esenţial doar dacă aveţi unt de cacao dezodorizat, cel integral miroase mult prea puternic a cacao şi cam astupă orice miros de ulei esenţial. Nici nu prea le am eu cu aromele, dar mie nu mi-a ieşit mirosul când am încercat. Trebuia să fac mai puţin de test înainte.

Cel de la Akamuti miroase divin a cacao, se topeşte instantaneu în contact cu pielea şi se distribuie uşor, este super pentru (auto)masaj, se absoarbe mult mai bine masat pe piele şi hrăneşte foarte bine, inclusiv pielea de pe faţă. În borcan are consistenţă solidă, până dă de căldura mâinii. Adesea îmi fac masaj facial seara cu acest amestec şi las peste noapte pe faţă. Nu se absoarbe imediat în piele dar dimineaţa am pielea fină şi perfect hidratată şi nu este deranjant cât timp se absoarbe, nu-mi simt faţa grasă.

Pentru cine este interesat să cumpere produsul gata făcut, îl găsiţi la The Organic BodyCare Shop, în borcan de 60 de ml.

Cine nu are card (ar trebui să-şi facă ) sau chef să cumpere din UK, găsiţi unt de cacao şi ulei de migdale dulci în România şi puteţi face singure acest amestec hrănitor. Este ceva extrem de diferit faţă de untul de corp pe care îl găsim în comerţ şi datorită simplităţii şi efectelor benefice este un produs cu multiple utilizări şi nici nu are gust rău (da, adesea când îl dau pe buze îl cam mănânc, este comestibil, are aromă de cacao)

Apăsaţi pe imagini pentru a le vedea la dimensiuni mai mari.

Vedeţi şi Despre uleiul de migdale dulci

©2009-2012 manie.ro. Toate drepturile rezervate.

Recunosc că aveam în plan acest articol încă de anul trecut. L-am tot amânat, doar-doar îmi voi pune părul pe moaţe şi voi face poze, căci ţineam neapărat să pun şi poze. Între timp era să mă decapitez cu sârmele pentru uscat rufe ale vecinei de la parter, care a pus stăpânire pe copacii din faţa blocului şi şi-a făcut uscător. Pot să jur că tot mută sârmele alea… iar eu eram cu viscolul în ochi în aceea seară, cu ochii după câine să nu dăm iar nas în nas cu cei doi pekinezi karatişti care vor să-l caftească pe prostul de câine… numai la obstacolele urbane nu-mi stătea mie gândul. Apoi m-a pălit o boală şi vreo 10 zile am fost inutilă, nu mi-a stat mintea la bucle… dar iată că m-am încreţit până la urmă şi mi-am făcut şi poze.

Foarte rar îmi pun părul pe moaţe, uneori îl îndrept cu placa, dar cel mai adesea îl las să stea cum are chef şi-l prind în coadă de cal. Părul meu lung din tinereţe a fost prăpădit de ondulator, căci detestam să-mi pun părul pe bigudiuri din mai multe motive:

• având părul foarte des, aveam nevoie de un număr mare de moaţe
• nu reuşeam mereu să le rulez cum trebuie… era un proces foarte laborios pentru mine. Şi acum când văd seturile de bigudiuri din comerţ mă umflă râsul… mi se pare că-s pentru păpuşa Barbie, nu pentru părul meu, mie îmi trebuie câteva duzini.

Aşa că am încercat la un moment dat un pont dintr-o revistă: mi-am făcut singură bigudiuri din folie alimentară de aluminiu. Recomand folia de calitate, nu cea mai ieftină (gen Winny şi alte asemenea) care este prea subţire şi nu poate fi manipulată bine. Din folia de aluminiu se rup bucăţi care se strâng ca-n imaginile de mai jos şi se transformă într-un “băţ” flexibil pe care rulăm şuviţa de păr, ca pe un bigudiu obişnuit. Eu dau cu spumă pe şuviţa de păr (asta funcţionează pentru mine) şi dată cu spumă suviţa este mai uşor de manevrat, nu fuge părul în toate sensurile. Părul meu meu se ondulează foarte frumos dacă îl pun imediat după ce-l usuc – aplic spumă şi apoi rulez suviţa, îndoind capetele  de jur împrejur pentru a fixa “bigudiul” şi las cam 3 ore. Arăt eu ca şi cum aş prinde posturi internaţionale, dar merită.

Aceste bigudiuri au multe avantaje pentru mine:

• în primul rând, le pot face mai subţiri sau mai groase, după plac;
• pot face câte am nevoie, nu trebuie să cumpăr bigudiuri, dacă-mi mai trebuie mai fac câteva;
• pot fi refolosite fără probleme, sunt flexibile şi se pot plia pentru a fi depozitate cu uşurinţă;
• fiind din aluminiu, pot folosi şi uscătorul pentru a le încălzi puţin ca să ajut “bigudarea”;
• sunt la îndemâna oricui, folia alimentară de aluminiu este des întâlnită în sertarele noastre;
• dintr-o rolă de folie de aluminiu pot face multe bigudiuri, este ieftin, nu dau 30-40 de lei pe moaţe;

Iată rezultatul meu final după 3 ore (mă scuzaţi că stau cu spatele). Având părul foarte des, eu pun moaţele doar pe jumătatea lungimii părului, ca să nu capete prea mult volum. Spor la moaţe!

©2009-2012 manie.ro. Toate drepturile rezervate.

Eu strâng tot felul de cutii, cutiuţe, ambalaje, în ideea că-mi vor fi utile. Unele îmi sunt foarte utile, pe altele le arunc după o perioadă în care nu le-am folosit că noi oricum avem o grămadă de troace pe care nu le pot arunca, 100 de cutii inutile mai lipsesc.

Cum ziceam, puteţi păstra cutii în care să puneţi diverse. Le puteţi organiza făcând separatoare, gen pentru rujuri şi gloss-uri, cum v-am arătat în articolul precedent, sau puteţi face separatoare liniare pentru a pune mai multe într-o cutie frumos aranjate ca-n poza de mai jos. Liniile de separare din poza 1 le-am făcut capsând fâşii de carton ca-n poza 2. Aveam deja o cutiuţă solidă dar voiam să separ produsele, să nu stea aruncate auirea pe acolo. Este foarte simplu, măsurăm distanţa la care trebuie puse fâşiile de carton pentru a intra ce vrem să băgăm şi gata, nu mai vin grămadă unele peste altele. Cutiile pe care le fac din carton fie le fac la o anumită dimensiune şi le pun una lângă alta ordonat ca soldăţeii (poza 3), fie le pun separatoare şi pun rujuri sau lacuri de unghii (poza 4). Adevărul este că mie îmi şi place să fac chestii manuale, am şi răbdare. Apăsaţi pe poze pentru a a vedea imaginea mai mare.

Iată cum se fac foarte simplu cutiile.

Pasul 1

• Trasăm pe carton dimensiunile pentru fundul cutiei (în poză de 6.5 cm/12.5). Am lăsat marginea de 3 cm, care va constitui înălţimea cutiei. Decupăm.

Pasul 2

• Îndoim marginile şi pe lung şi pe lat. Ne ajutăm de linie ca să îndoim drept.

Pasul 3

• Tăiem puţin ca-n imagine (3 cm perpendicular pe linia care constituie lăţimea fundului cutiei) pentru a forma nişte aripioare pe care le îndoim şi le capsăm.

Puteţi să lipiţi cu bandă adezivă, cu lipici sau puteţi capsa. Eu capsez.

Gata cutiuţa. Eu i-am băgat separatoare şi mi-am pus ojele. Intenţionez să mai iau vreo 2 culori de la Farmec, aşa că am gândit măsurătorile pentru 9 sticluţe.

©2009-2012 manie.ro. Toate drepturile rezervate.