Într-o noapte, deoarece nu aveam somn şi mă plictiseam şi culmea, mă pocnise şi letargia de la răceala care-mi făcea zile fripte, m-am gândit la o chestie total stupidă. Ce naiba pun ăştia în fardurile rezistente, acelea care stau mult pe piele şi nu se strâng în pliu? Era doar o curiozitate, căci în ultimul timp am căutat o metodă de a le face mai rezistente pe cele minerale pe căldură fără să pun primer. Unele dintre fardurile mele minerale rezistă foarte bine fără primer, alte se strâng, mai ales cele shimmery. Aşa că m-am uitat pe site-ul Sephora la fardurile despre care am auzit lucruri bune privind calitatea şi cred că mi s-au cam bulbucat ochii când am văzut ce sunt substanţele acelea cu denumiri lungi şi greu de pronunţat.

Pe lângă primerul încorporat (adică diverşi polimeri de silicon, care sunt ok din punctul meu de vedere), am găsit nişte substanţe pe care nu mă aşteptam să le găsesc în fardurile de pleoape.

La una dintre mărci pe primul loc la lista de ingrediente este Polyethylene Terephthalate.  Mai simplu PET (ca ambalajul din care bem sucuri  printre altele) sau poliester (ca materialul din care sunt realizate haine). Folosită în cosmetice, respectiva substanţă creşte vâscozitatea şi consistenţa unei creme sau loţiuni, se usucă într-un strat ce îmbracă suprafaţa pielii (de aceea este utilizată în lacuri de unghii) iar în produse fixatoare pentru păr menţine buclele împiedicând părul să absoarbă umezeala. Skin Deep zice că indicele de toxicitate este 1, adică foarte scăzut.

În ce mărci găsim PET?

Farduri: Two Faced, Smashbox, Urban Decay, Maybelline, Cargo, L’oreal, Nars; Surpriză în Glossul Glazewear de la Avon, chiar şi gloss Clinique, L’oreal, Maybelline … dacă vreţi să mai vedeţi intraţi pe http://www.cosmeticsdatabase.com/

Un alt ingredient pe care l-am descoperit cu surprindere este PTFE.  Toată lumea ştie ce-i acela teflon. Este stratul care îmbracă interiorul tigăilor Tefal. PTFE = teflon sau mai corect spus polytetrafluoroethylene. Ha!?! Este folosit în cosmetice pentru a face produsul să alunece mai uşor pe piele, pentru a umple liniile fine şi oferă impresia de netezime (mai ales în cremele antirid). Bun, tigaia de la Tefal este super bună pentru a-l ameninţa pe prietenul meu când face prostii, este bunicică şi la gătit (deşi există zvonuri privind toxicitatea acestei maniere de a găti)… sunt curioasă cine s-a gândit să bage teflon în farduri SkinDeep zice că nu este toxic, este cotat cu 2. Eu una prefer cremele care chiar îmi îngrijesc pielea, nu cele care-mi pun un strat de te miri ce deasupra şi mă păcălesc că au efect.

Iată mărci ce au acest ingredient

Farduri Boots no.7, Maybelline, Max Factor, L’oreal, Urban Decay. Creme: Olay (cele antirid). Fond de ten: Maybelline mineral (no shit!), L’oreal Infaillible, Stilla Powder Foundation, Nars Pressed Powder; Mascara: Maybelline, L’Oreal, Avon, Almay, Revlon; Blush: Maybelline, Avon; Pudre: Nars, Maybelline, Cover Girl, Chanel, YSL, L’oreal

Aştept fardurile de pleoape cu criptonită, oţel inoxidabil şi alte asemenea

©2009-2012 manie.ro. Toate drepturile rezervate.

Când am început blogul, unul dintre obiectivele mele principale era să împărtăşesc cunoştinţele pe care le-am acumulat despre machiajul mineral. Mai precis, doream să contribui la efortul de auto-educare. Şi acum sunt multe persoane care cred că produsele de machiaj mineral oferite de L’oreal şi Sephora sunt reprezentative pentru machiajul mineral. Cine citeşte de mai mult timp blogul ştie că există şi produse fără talc, bismut, parabeni etc.

Se poate fără aceste ingrediente? Da, se poate. Produsele nu se strică (decât în cazul în care conţin anumite substanţe obţinute din cereale care au durată de viaţă limitată), nu costă o avere şi nici nu cauzează probleme dermatologice, ci dimpotrivă, îmbunătăţesc aspectul pielii. De curând o prietenă mi-a spus că în perioadele în care nu foloseşte fond de ten mineral tenul ei, care-şi revine după o lungă bătălie împotriva acneei de natură infecţioasă, cam pierde lupta cu coşurile.

Am trei subiecte pe care vreau să le ating în acest articol: substanţele ascunse, nanoparticulele şi atenţionările pentru anumiţi pigmenţi.

Să le iau pe rând.

1. Ce aţi zice dacă în produsul de machiaj mineral preferat ar fi parabeni? Este posibil aşa ceva? Evident. Putem lua un produs de machiaj mineral şi în acelaşi timp putem lua o mare plasă. Aţi observat că toate companiile de machiaj mineral au o zonă unde spun ce nu folosesc? Adică “no bismut, no carmine, no dyes, no parabens, no crap, no junk, no Jesus Christ in makeup, no nanos etc.” Cam acesta este conceptul de marketing pe baza căruia se vinde machiajul mineral. Marile companii cosmetice nu ne spun aşa ceva, tac chitic şi-şi promovează liniile de machiaj mineral pe cârca producătorilor care-şi controlează cu adevărat ingredientele. Ce rost mai are să spună şi ei, de vreme ce asocierea machiajului mineral cu puritatea este deja bătută-n cuie cu sudoarea altora?

Răsfirând prin lumea pigmenţilor pentru machiaj, am întâlnit multe tipuri de pigmenţi care conţin exact substanţele pe care vrem să le evităm. Bun, eu mă uit la foaia de date de siguranţă, dar nu toate persoanele care realizează machiaj mineral se uită la detaliile tehnice ale pigmenţilor. La categoria unde sunt superbele sortimente de mica în cele mai atrăgătoare culori sunt varietăţi şi cu parabeni, şi cu bismut, nu doar cu oxizi de fier. Aşa că o persoană bine intenţionată cu un reţetar de machiaj mineral poate pune pe picioare o companie de machiaj mineral în care sunt de fapt utilizate aceste substanţe fără a fi menţionate. Multe tipuri de mica colorată sunt obţinute prin îmbrăcarea particulelor de mica cu coloranţi (F,D&C dyes) şi parabeni. Mai ales în situaţii de private labeling, când nu există libertatea deplină de selecţie a ingredientelor, companiile mânate de dorinţa de profit ne pot vinde cioara vopsită pe post de privighetoare.

Ce mai contează nişte parabeni în fardul de obraz în condiţiile în care plutim în jeg şi substanţe cancerigene şi atunci când inhalam oxigenul atât de necesar? Contează doar dacă ai făcut o alegere conştientă pentru un produs şi de fapt ţi s-a vândut mai mult decât ai vrut.

2. De ce multe companii precizează că nu folosesc nanoparticule în produsele lor?

Majoritatea substanţelor folosite la machiajul mineral au particule ce se măsoară în microni. Cu cât particulele sunt mai mici, cu atât substanţa este mai fină şi mai mătăsoasă. Pe mine mă amuză când citesc că produsele sunt realizate din minerale pure din pământ “măcinate” pentru că dacă ar fi doar măcinate (crushed) fără a fi aduse la o mărime măsurabilă în microni particulele ar fi cam abrazive şi ne-ar face nişte micro-tăieturi pe moacă de ne-am potoli cu mineralele pure din pământ.

Ingredientele din care se realizează machiajul mineral au particule măsurate în microni. 10, 20, 30, 40 de microni ş.a.m.d.

“Micronized” şi “nanosized” înseamnă acelaşi lucru? Nu, micronized se referă la o mărime de 3 microni sau mai puţin a particulei, care nu poate penetra pielea. Nanosized înseamnă mai mic de un micron. Când vine vorba de substanţe cu particule mai mici de un micron, experţii atrag atenţia că aceste particule pot fi inhalate şi pot astfel penetra plămânii cauzând afectarea ţesuturilor pe termen lung. Atenţionarea este momentan bazată pe ipoteze, nu sunt studii clare în acest sens. De aici necesitatea de a menţiona evitarea nanoparticulelor în produse. Ceea ce nu spune nici unul dintre aceşti experţi este că suntem înconjuraţi de miliarde de nano-particule de praf, polen, etc. pe care le inhalăm minut de minut.

De ce sunt folosite totuşi minerale sub formă de nanoparticule, în special cele ce oferă protecţie solară?  Acestea (mai precis titanium dioxide şi zinc oxide, pe care le-am menţionat într-un articol precedent) au efect puternic de albire în mod normal. Dar dacă au particule atât de mici, se topesc în piele (la propriu), nu mai au efect de albire în  loţiuni  şi nici în cazul machiajului mineral destinat persoanelor de culoare, nu mai lasă dâre albe pe piele şi nici nu dau pielii o tentă cenuşie.

FUN FACT: Particulele mai mari sunt reţinute în căile aeriene de către cili şi sunt expluzate prin expiraţie, strănut sau tuse. Fumatul distruge cilii. Efect? Plămânii sunt mult mai expuşi, nu doar la nanoparticule, ci şi la microparticule.

3. O altă atenţionare trebuie făcută pentru trei pigmenţi folosiţi în machiajul mineral şi nu numai. Ultramarine blue/violet şi ferric ferrocyanide (tot o varietate de albastru) nu sunt recomandaţi pentru utilizarea pe buze, adică pe mucoase. Asupra celui mai utilizat pigment verde, chromium oxide green, planează acuza de carcinogenicitate (pe care eu personal nu o consider viabilă după ce m-am documentat puţin). Şi aici totul depinde de noi. Mai precis de alegerile pe care le facem, de preferinţele noastre şi evident, de grija cu care ne documentăm atunci când cumpărăm produse.

Dacă alegeţi machiajul mineral ca alternativă mai pură, citiţi cu atenţie lista de ingrediente şi cumpăraţi doar produse la care vânzătorul/producătorul menţionează clar ce conţine produsul. Ideal ar fi ca la fiecare produs să fie prezentată lista de substanţe incluse, mai ales în cazul produselor comercializate online şi vă sfătuiesc să cereţi această listă, aşa cum apare ea pe eticheta produsului.

©2009-2012 manie.ro. Toate drepturile rezervate.

Sau mai bine spus, ce ne-am face fără ei? Doar apa este mai des utilizată în cosmetice decât conservanţii.

Parabenii sunt substanţe de conservare cu un spectru larg care prelungesc viaţa produselor cosmetice. Puţin impropriu spus “prelungesc”. Orice produs cosmetic ce conţine apă este bun aproximativ 3 zile. După această perioadă devine un mediu propice pentru dezvoltarea ciupercilor, mucegaiului, a bacteriilor gram pozitive şi gram negative. Cu alte cuvinte ne poate îmbolnăvi grav. Bacteriile gram negative sunt nişte afurisite şi de vreme ce bacteriile necesită apă pentru a trăi, oriunde există apă vor fi şi drăcuşorii ăştia.

Bacteriile preferă PH de 7.5 şi o temperatură de aprox 37 de grade celsius. Ciupercile şi mucegaiul preferă mediul acid şi temperaturi mai mici (temperatura camerei). Atât pe rafturile magazinelor cât şi în propriile locuinţe se regăsesc aceste condiţii. Aici intervin conservanţii, care împiedică transformarea loţiunii preferate într-un cocktail de posibile boli. Ceea ce este şi mai îngrijorător este că produsele cosmetice fără niciun tip de conservant  sau conservate cu ceva natural (gen ulei de teatree) devin produse patogene chiar înainte de a-şi modifica aspectul, mirosul, consistenţa. Cu alte cuvinte, loţiunea arată bine, miroase bine dar nu ne face bine şi o simplă privire la microscop ne va ridica părul în cap de groază.

De ce găsim conservanţi în (aproape) toate produsele cosmetice de pe piaţă? Nu ştiu în ce măsură se practică asigurarea produselor în România, dar în alte ţări niciun comerciant întreg la cap nu pune pe piaţă produse neasigurate. Asigurarea este esenţială în situaţii cum ar fi acţionarea în instanţă  de vreun consumator care  face dovada prejudiciului provocat din vina producătorului. Nicio companie de asigurări nu va asigura un produs care nu conţine conservanţi (fiind vorba de conservanţi în general, nu doar de parabeni). Plus că pentru a trece testele de laborator necesare pentru a primi aprobarea de punere pe piaţă, produsul nu trebuie să conţină agenţi patogeni. Cu alte cuvinte, nimeni nu vrea să pună pe piaţă un produs care se strică în 3 zile. În 3 zile nici nu apucă să iasă pe poarta fabricii, până ajunge la noi va mirosi probabil a ouă stricate.

Ce produse nu au parabeni pe etichetă?

1. Produse cosmetice care nu conţin apă. Produsele pe bază de uleiuri naturale au o durată mai mare de viaţă şi pot fi conservate destul de eficient cu vitamina E, uleiuri esenţiale, conservanţi naturali, dar acestea protejează produsul pentru o perioadă limitată şi doar împotriva anumtor patogeni. De aceea este important să respectăm recomandările de păstrare şi folosire.

2. Cele ce conţin conţin apă dar au şi amestecuri de conservanţi naturali: Vitamina E, Neem Oil, extracte de rozmarin, salix nigra (scoarţă de salcie  neagră mai precis), potasium sorbate, citric acid etc (puteţi găsi lista completă a acestor substanţe căutând pe internet). La fel, respectaţi recomandările producătorului, altfel s-ar putea să o păţiţi.

3. Cele care conţin un amestec de parabeni cu conservanţi naturali. Multe tincturi şi extracte eficiente în conservare pot conţine deja parabeni sau triclosan şi nu este obligatorie menţionarea lor pe etichetă, producătorul va spune doar “extract de cutare”. Sic!

Argument contra parabeni: Parabenii sunt bănuiţi de a produce dezechilibre hormonale (imită estrogenul), au fost depistaţi în tumori (fără a se stabili clar că aceştia sunt cauza tumurilor).

Argument pro parabeni: În unele situaţii absenţa parabenilor poate fi mult mai dăunătoare decât prezenţa lor.

Alegerea evident că ne aparţine. Şi pentru că nicio alegere nu trebuie făcută în lipsa informaţiilor pertinente, iată listoiul de parabeni:

Butylparaben, Ethylparaben, Methylparaben, Propylparaben, Benzyl-parahydroxybenzoic acid (p-hydroxybenzoic acid), Methyl-parahydroxybenzoic acid (p-hydroxybenzoic acid), Ethyl-parahydroxybenzoic acid (p-hydroxybenzoic acid), Propyl-parahydroxybenzoic acid (p-hydroxybenzoic acid), Butyl-parahydroxybenzoic acid (p-hydroxybenzoic acid), Parahydroxybenzoic acid (p-hydroxybenzoic acid), Parahydroxybenzoate (p-hydroxybenzoate)

(deja mă dor ochii doar uitându-mă la denumire)

Şi în final, cum scăpăm de parabeni? În niciun caz aplicând dictonul “crede şi nu cerceta”. Chiar dacă pe etichetă scrie “fără parabeni”, nu înseamnă că acel produs nu conţine niciun conservant. Orice produs care conţine apă trebuie să aibă un conservant (de preferabil biodegradabil, non-toxic, aprobat de organismele de certificare bio dacă vă număraţi printre cele care doresc să evite în întregime parabenii). Scăpăm de parabeni alegând produse cu “conservanţi buni”, produse certificate bio sau produse fără apă, pe care le putem conserva în frigider pentru un plus de siguranţă, mai ales acum vara.

©2009-2012 manie.ro. Toate drepturile rezervate.

Industria frumuseţii umple cremele şi produsele cosmetice de înfrumuseţare cu “tehnologie avansată”, ne uităm pe etichetă şi ni se împleticesc ochii pe acolo, iar ridurile noastre sunt estompate, pielea este fericită, sănătoasă, netedă, luminoasă bla bla bla bla. Nu neg faptul că aceste produse sunt eficiente, doar că nu sunt singurele eficiente. Am descoperit că produsele cosmetice cu ingrediente bio sunt la fel de eficiente, sunt uşor de folosit şi cel mai important aspect, sunt lipsite de efectele nocive ale “progresului”. Un şampon amestecat cu făcăleţul poate vindeca probleme pe care multe produse din comerţ nu le-au putut rezolva, sau poate chiar le-au cauzat. Prietenul meu este caz fericit, problemele lui au fost vindecate cu ajutorul unui produs organic, după lupte seculare cu produsele celebre gen H&S sau Vichy care au fost bani irosiţi.

M-am numărat printre persoanele care se uitau cu neîncredere la lista de ingredinte a produselor organice şi strâmbam din nas gândindu-mă “cum să fie domne eficient ăsta, nu vezi că zici că-i apă chioară?” Aveam prejudecăţi, nu aveam o mentalitate flexibilă, mă temeam că voi da o căruţă de bani pe produse bio şi nu vor fi bune de nimic. Să fim sincere, preţul este un factor important în achiziţiile noastre iar eu mă (auto)număr printre econoame, ca să nu zic că uneori sunt zgârie-brânză. Am început cu produse ieftine, cele de la Alverde, am văzut că nu-s chiar porcării, am continuat cu alte câteva produse bio şi mai nou pentru produsele care sunt absorbite în piele am în plan să iau doar organice, chiar dacă voi mai călca strâmb la vreo cremă tradiţională.

Mă obişnuisem cu cosmeticele intens parfumate, cu anumite texturi, îmi plăcea să citesc listele alea cu etichete scrise în limba marţiană… ceea ce uităm uneori este că natura ne oferă tot ceea ce avem nevoie; chiar şi acolo unde medicina nu are soluţii, natura ne vine în ajutor. De ce să refuzăm acest ajutor din cauza unor concepţii introduse prin ani întregi de spălare a creierului prin campanii de publicitate ale marilor giganţi cosmetici? Dacă vom avea o gândire flexibilă s-ar putea să constatăm că putem de fapt trăi fără spuma bogată, parfumul intens, textura care se absoarbe instantaneu şi că suntem la fel de curate şi frumoase. Poate şi mai sănătoase.

Prefer produsele cosmetice organice mai ales în cazul produselor absorbite de piele, dar recunosc că nu consum exclusiv produse organice. Folosesc săpun natural şi sunt în căutarea săpunului care să rivalizeze cu săpunul Dove, care este încă preferatul meu. Nu ştiu dacă-l voi găsi, dar categoric pielea mea o duce bine cu cele manufacturate. Nu am descoperit încă un demachiant organic de care să nu mă pot despărţi şi nici un şampon dar nu au intrat zilele-n sac. Dintre produsele încercate până acum, iată care mi-au făcut bine şi pe care le voi mai lua:

• Crema Green People Vita Min Fix 24 hour. Este o cremă divină pentru tenul meu normal (vara) şi uscat (iarna). Am folosit-o toamna (sic) şi mi-a plăcut foarte mult faptul că hidrata foarte bine pielea şi netezea super bine ridurile fine de la ochi. Se absorbea repede şi nu i-am găsit niciun cusur, pentru mine este crema perfectă. Bate orice altă cremă bio sau non-bio.
• Celebra Balm Balm. Despre Balm Balm cu muşcată trandafirie am cuvinte de laudă, m-a salvat de efectele gerului şi culmea, îi place şi prietenului meu. El, care trebuie fugărit ca să-l cremuiesc, după duş vine şi cere “Bam Bam” (aşa-i zice el) Despre acest produs am scris deja aici, este super bun pentru piele în general, nu doar pentru ten. Chiar mă întreb dacă-n România Balm Balm este printre cele mai cunoscute mărci bio…eu cred că da. Oricum, dacă vi se cojeşte nasul, sunt şanse mari ca Balm Balm să fie cea mai bună achiziţie.  Ca să nu mai pomenesc de faptul că au un preţ accesibil. Produsele Balm Balm (au puţine şi bune) pot fi găsite şi la  magazinele Plafar, aprovizionate cu Balm Balm şi alte produse cosmetice bio de www.biobeauty.ro
• De la Mayam – şampoanele care nu se mai fabrică… mama lor de nemernici ăia care au interzis fabricare lor în România! Cel împotriva mătreţii a fost reţeta de succes împotriva problemelor pe care le avea bărbosul meu cu scalpul. Cel pentru toate tipurile de păr l-am luat pentru căţel. Nu râdeţi, şi el merită ce-i mai bun şi la petshop nu se găsesc şampoane bio pentru căţei. Dar formula nu a fost potrivită pentru el, i se îngrăşa pielea repede.
• Uleiul de argan este un alt produs organic pe care-l folosesc cu plăcere şi pe care îl prefer în detrimentul diverselor creme din comerţ. Mă tot chinui să termin o cremă de la Oriflame şi mereu mă întind în mod aproape  inconştient spre produsele organice. Deşi nu are miros de roze, pielea mea îl iubeşte. Oricum, la multe produse  tradiţionale mă deranjează mirosul prea puternic pe când multe dintre produsele organice miros ca şi cum aş avea o floare în faţă, nu o cocotă. Uleiul de argan nu miroase nici ca o floare, nici ca o cocotă, are aşa o putoare discretă pentru mofturoşi, eu nici nu prea simt mirosul.
• Deliciul meu şi al câinelui – untul pentru corp Akamuti. Cu doar două ingrediente, ulei de migdale dulci şi unt de cacao organic, acest produs îmi dă impresia că am luat o ciocolată şi că m-am frecat cu ea pe faţă.
• Alverde – produse naturale ce conţin ingrediente organice, nu au parabeni şi alte drăcii. Printre preferatele mele se numără săpunul galben cu grep care miroase cel mai fain dintre toate, uleiul pentru corp cu trandafir şi untul pentru corp.  Despre toate aceste produse am scris deja pe blog. Iar prietenul meu este consumator fidel al gelulul de duş galben şi al deodorantului Alverde cu limette, îi plac lui astea (eu zic aleluia că nu mai foloseşte cu aluminiu).

Dacă nu aţi folosit până acum produse organice şi vă este teamă să nu luaţi ţeapă, iată câteva îndrumări din experienţa mea cu aceste produse:

• produsele organice au ceva în comun cu cele tradiţionale: sunt făcute pentru anumite nevoi, tipuri de piele, preferinţe şi de ce să nu recunoaştem unele sunt cam prost făcute, aşa că dacă aţi luat ceva ce nu v-a plăcut, nu le catalogaţi pe toate ca fiind de cacao.
• căutaţi produse pentru tipul vostru de ten; dacă aveţi pielea uscată şi luaţi un produs împotriva acneei din ignoranţă v-aţi aranjat bine.
• căutaţi opinii despre produse, pe net, întrebaţi fetele care lucrează în magazinele comerciante (s-ar putea să fi folosit acel produs sau ceva similar şi să vă îndrume), căutaţi pe bloguri româneşti şi pe internet în general dacă aveţi nelămuriri.
• luaţi ceva micuţ la început… un săpun, un gel de duş, o cremă etc. În felul acesta nu veţi regreta că aţi dat mult pe un produs care nu vă place.
• dacă aveţi cunoştinţe care au produse bio, rugaţi-le să vă ofere posibilitatea de a încerca produsul – atâta timp cât nu au ciumă sau altă boală infecţioasă şi nu-şi vâră mâinile jegoase în creme, e ok – sau cereţi-le o părere cât mai argumentată.

Am făcut un articol foarte lung şi credeţi-mă că mi-am pus frână. Nu este vina mea, la şcoală m-au învăţat că “decât mult şi fără rost, mai bine puţin şi prost“, dar eu mă încăpăţânez să nu respect.

Articolul l-am scris în principal pentru concursul de pe blogul biobeauty, căci pe blogurile “de bio”, cum le zic eu, sunt multe articole despre avantajele produselor cosmetice organice scrise mult mai comprehensiv, aşa că primul pas pentru informare îl reprezintă acele bloguri. Na că m-a pălit o idee: voi grupa blogurile de naturale/bio ca să poată fi găsite mai uşor în Blogroll-ul meu cel imens.

©2009-2012 manie.ro. Toate drepturile rezervate.

La fel ca majoritatea uleiurilor naturale utilizate în cosmetică, uleiul de jojoba are numeroase beneficii pentru îngrijirea zilnică. Fiind mai degrabă o ceară lichidă, uleiul de jojoba este bine tolerat de piele şi este prezent în multe cosmetice. Este o substanţă stabilă, fără miros, ce conţine antioxidanţi, inclusiv vitamina E.

Poate fi utilizat ca:

• ulei pentru corp, simplu sau în amestec cu alte uleiuri sau cu ulei esenţial; este absorbit cu uşurinţă şi hrăneşte pielea foarte bine.
• poate fi adăugat în balsamul pentru păr, netezeşte cuticulele şi oferă părului strălucire, ajută dacă aveţi păr uscat şi este recomandat pentru masarea scalpului uscat şi pentru regenerarea părului; mai mult, se spală mai uşor decât alte uleiuri.
• apropo de cuticule, poate fi utilizat pentru a masa cuticulele de la unghii, le va face mai puţin rebele.
• este utilizat şi-n produsele naturale pentru buze, datorită puterii sale emoliente.
• datorită similitudinii cu sebumul uman, pielea acceptă foarte bine acest ulei pe post de hidratant zilnic, fără riscul de a astupa porii.
• poate fi utilizat şi pentru tenul mixt, în proporţie de aproximativ 4-6 picături pe zi (o cantitate mai mare riscă să ofere pielii un aspect lucios); deoarece seamănă cu sebumul uman, cercetătorii afirmă că uleiul de jojoba ajută la echilibrarea secreţiei de sebum “păcălind” pielea că are destul sebum.
• este foarte bun demachiant pentru ochi – îngrijind totodată genele.

O reţetă simplă pentru masaj-hidratarea pielii este următoarea: 25% ceară naturală de albine, 25% unt de cacao, 25% unt de karite şi 25% ulei de jojoba (sau un alt ulei natural care vă place). Ceara de albine, untul de cacao şi de karite se topesc pe baie de aburi până ce se înmoaie şî se adaugă apoi uleiul de jojoba. Conţinutul se toarnă într-o formă, deoarece se va întări. Dacă aveţi unt de cacao deodorizat puteţi adăuga şi ulei esenţial după plac, dacă untul de cacao miroase a ciocolată, nu vă mai chinuiţi să puneţi ulei esenţial deoarece mirosul untului de cacao va fi mai puternic; mirosul de ceară şi unt de cacao va fi suficient de plăcut. După solidificare veţi avea un guguloi (sau altă formă, în funcţie de ce formă aţi folosit) care la contactul cu pielea se va topi.

©2009-2012 manie.ro. Toate drepturile rezervate.

Cred că nu există femeie pe lumea aceasta care să nu fi utilizat la un moment dat un produs cosmetic care să conţină derivate din petrol. Poate doar femeile din ţările în curs de dezvoltare să fi scăpat de aceste avansuri tehnologice.

Mineral oil,  petroleum jelly etc. sunt denumiri care identifică derivate din petrol obţinute prin distilare în rafinării. Găsim aceste derivate în foarte multe produse cosmetice, inclusiv în produse pentru bebeluşi. Ca să nu mai vorbim de produsele pentru păr tip ceară de păr, ulei de păr şi alte asemenea.

De ce se folosesc derivatele din petrol în cosmetice?

Sunt 2 motive principale:

• datorită calităţilor sale de protejare a pielii care sunt reale, dar limitate şi
• datorită faptului că sunt incredibil de ieftine;

Derivatele din petrol sunt hidrocarburi care formează un strat protector pe piele, nu sunt absorbite în piele. Ca urmare nu permit pierderea umezelii din piele. Acesta este unul dintre meritele acestui produs, împiedică deshidratarea. Deoarece sunt insolubile în apă, senzaţia aceea de hidratare şi umezeală pe care o oferă pielii este de fapt grăsime, nu hidratare reală.

Cel mai cunoscut produs, Vaseline, care a fost realizat la sfârşitul secolului 19, încă este popular, mai ales în Statele Unite dar şi în Europa, unde multe creme au ca bază derivatele din petrol. Inventatorul acesteia îşi auto-provoca răni pe care folosea vaselină pentru a demonstra cât de grozav este produsul. Vaseline a fost îndelung considerat un produs benefic pentru răni, tăieturi şi alte probleme ale pielii, dar beneficiul limitat este că în cazul rănilor nu permite pătrunderea masivă a microbilor.

Johnson’s ştie cel mai bine meritele acestui ingredient. Se ia ulei mineral, se pune un parfum sintetic ieftin de asemenea şi BANG! De 10 ori mai multă hidratare! Aiurea! Acest produs nu oferă hidratare, ci doar ne păcăleşte pe moment să credem că îngrijeşte pielea. Abia după ce am citit despre efectele acestor ingrediente m-am prins de ce foloseam balsamul de buze de la Nivea şi tot varză aveam buzele iarna. Are paraffin, petrolatum, lanolină (mă simt ca şi cum am mozolit o oaie întreaga iarnă cât am folosit acest produs).

De ce ar fi bine să evităm produsele care conţin derivate din petrol? Deoarece acestea nu permit pielii să respire şi îi afectează metabolismul. Apoi mai există şi alegaţia că acestea sunt cancerigene…care par destul de logice, din moment ce aceste substanţe afectează echilibrul celulelor pielii.

©2009-2012 manie.ro. Toate drepturile rezervate.

Probabil aţi văzut aceste ingrediente pe lista cu ingrediente a produselor cosmetice. Le găsesc şi pe etichetele cu ingrediente pe unele produse de machiaj mineral. Ştiam că au ceva în comun cu siliconul, dar nu-mi era mie prea clar ce caută în machiajul mineral, aşa că m-am documentat şi m-am mai luminat, sper…

Methicone, dimethicone şi lista poate continua sunt polimeri ai siliciului cu oxigen, carbon, hidrogen. Când am citit prima dată că aceşti compuşi sunt siliconi mi-am imaginat tuburile acelea cu substanţă izolatoare care se pune între vană şi faianţă ca să se astupe spaţiul dintre şi apoi imaginea cu pasta aia pe faţă a venit ca un pumn în plex. Ce caută siliconul în cosmetice? Şi mai mult, de ce am găsit dimethicone şi methicone pe lista ingredientelor la produsele de machiaj mineral?

În funcţie de formula chimică, siliconul poate fi lichid (volatil sau nu), cerat sau cauciucat, iar proprietăţile sale izolatoare îl recomandă pentru a favoriza emolierea pielii. Anumite tipuri de silicon formează o barieră ce absoarbe sebumul şi împiedică astfel aspectul de ten lucios.

Iată pe scurt utilizările în cosmetică:

• lubrifiant
• agent de îngroşare
• absorbant şi agent de emulsionare
• bază lubrifiantă (de exemplu în fixativul pentru păr)

Dimethicone este unul dintre ingredientele destul de întâlnite în produsele cosmetice.  Este un ulei pe bază de silicon care menţine pielea catifelată şi face ca produsul să se aplice cu uşurinţă, lăsând în urmă o suprafaţă netedă şi catifelată. O versiune a dimethicone este utilizată în cosmeticele rezistente la apă, care oferă adeziune superioară produsului pe piele şi păr.

Dimethicone şi methicone sunt tipuri de silicon pe care le putem accepta în cosmetice, deoarce formează un strat protector care împiedică deshidratarea pielii, umple ridurile şi liniile fine şi nu în ultimul rând, protejează pielea fără a bloca porii, spre deosebire de alte tipuri de silicon. Majoritatea persoanelor predispuse la acnee au folosit produse de machiaj mineral ce conţineau dimethicone fără a observa rezultate negative, cum ar fi agravarea acneei. Mai mult, methicone şi dimethicone protejează pielea împotriva posibilei micro-abraziuni cauzată de mica şi au proprietăţi anti-inflamatorii în cazul persoanelor cu rozacee (pentru care dioxidul de titaniu sau oxidul de zinc din machiajul mineral pot fi iritante).

Dar cred că vreţi să evitaţi produsele pentru păr care conţin dimethicone, deoarece se pare că dimethicone se fixează pe firul de păr, făcându-l poros şi degradându-l.

Dintr-o dată parcă nu mai sunt atât de speriată de methicone şi dimethicone, chiar dacă sunt ingrediente sintetice care contrazic pancarda de “100% natural” pe care o fâlfâie multe companii de machiaj mineral în faţa consumatoarelor.

Voi ce părere aveţi?

©2009-2012 manie.ro. Toate drepturile rezervate.

Pe la 15 ani habar nu aveam cât de dubioase sunt unele produse cosmetice. În naivitatea mea, credeam că într-o cremă de faţă firmele producătoare pun doar ingrediente bune pentru piele…sper că m-am mai deşteptat de atunci. Acum sunt de părere că fiecare consumator trebuie să facă o alegere informată. “Ignorance is bliss” (ignoranţa este o binecuvântare) este, cred eu, motto-ul secret al multor producători de produse cosmetice. De aceea am decis să fac puţină cercetare pentru a vedea ce ingrediente de origine animală sunt utilizate în produsele cosmetice. Am pornit de la o listă alcătuită de PETA, o organizaţie cam extremistă, dar utilă şi necesară într-o societate în care uciderea animalelor nu mai are de-a face cu supravieţuierea, ci a devenit o industrie mânată de profit. Iată mai jos ingrediente de origine animală utilizate în industria cosmetică:

Colagenul: proteină din ţesuturile umane şi animale, este un ingredient deja celebru din cremele antirid. Colagenul din ţesuturile umane este afectat de factorii de mediu şi de procesul natural de îmbătrânire. Înlocuind colagenul pierdut putem reduce apariţia ridurilor, sau cel puţin aşa pretind campaniile de promovare. Unii dermatologi pretind că tratamentul cu creme ce conţin colagen nu face nimic grozav, senzaţia de piele hidratată şi fermă se datorează de fapt uleiurilor minerale din cremă care acoperă pielea şi nu permit deshidratarea pielii. Alternativa vegan la colagen este uleiul de migdale dulci, proteina din soia sau colagenul vegetal.

Elastina: tot o proteină din ţesuturile vii. Elastina oferă elasticitate celulelor, dar este învinuită de acceaşi ineficienţă pe termen lung ca şi colagenul. Produse de corp, acestea sunt utile, adăugate în corp prin piele sunt eficiente doar pe termen scurt.

Keratina: clar aţi auzit de keratină, mai ales în cazul produselor pentru păr.  Keratina este o proteină structurală din organismele vii, mai precis din păr, ungii şi copite/coarne. Când pierzi keratina din păr, acesta devine degradat. Se află în produsele pentru păr din aceleasi motive ca şi elastina şi colagenul: pentru a înlocui pierderile.

Seu (tallow): este grăsimea animală; acizii graşi din aceasta au acţiune pozitivă asupra pielii şi părului. Stearic acid este unul dintre aceşti acizi saturaţi, care se regăseşte în multe produse cosmetice.

Benzoic acid: în animale vertebrate şi în fructe de pădure; este utilizat ca şi conservant, l-am observat pe multe etichete.

Carmin (carmine): pigment roşu utilizat la scară largă în industria cosmetică şi chiar cea alimentară. Femelele de cărăbuşi sunt cele care sunt ucise pentru obţinerea acestui pigment.

Alantoina (allantoin): acid uric ce provine de la bovine sau alte mamifere. Are acţiune regeneratoare, hidratantă şi grăbeşte vindecarea ţesuturilor.

Castor, castoreum: o substanţă cremoasă puternic mirositoare ce provine din organele genitale ale muskratelor şi castorilor, este utilizată ca substanţă de fixare în parfumuri.

Acid hialuronic:  o proteină care se găseşte în cordonul ombilical şi în lichidele din jurul articulaţiilor. Este utilizat ca ulei cosmetic.

Lanolina: produsă de glandele oilor pentru a emolia lâna acestora, lanolina este folosită ca emolient în produsele cosmetice.

Ulei de nurcă (mink oil): folosit în unele creme, am văzut acest ingredient în produsele pentru câini, gen şampon şi balsam.

Cetyl Palmitate: din caşalot şi delfini, îl găsim în margarină şi cosmetice. Nu vă stă micul dejun în gât?

Squalene: ulei din ficatul rechinilor. Squalene este găsit în cantităţi mici în sebumul uman, de aceea această substanţă este un hidratant bun, care nu astupă porii. Unilever a scos squalene provenit din rechini din produsele lor (cum ar fi Dove).

Melci: extractul de melci se pare că are ceva efecte pozitive asupra pielii, după ce s-a descoperit că muncitorii care manipulau melcii în fermele de melci aveau nişte mâini super fine. Aparent secreţiile acestora (ale melcilor, evident) sunt un adevarat balsam regenerant pentru piele.

Există alternative vegetale sau sintetice aproape pentru toate substanţele menţionate mai sus, dar evident că mă întreb câte companii utilizează aceste alternative. Oricum, fiecare este liber să aleagă ce produse utilizează, nu vreau să schimb mentalităţi, ci doar să stimulez curiozitatea şi dorinţa de informare. Am lăsat deoparte produsele provenite din apicultură, sunt sigură că ştiţi că aici nu ne dăm pe faţă cu testicule storcite sau alte minuni.

©2009-2012 manie.ro. Toate drepturile rezervate.

Azi sunt un mare zombie! Iar m-a trezit curierul după 4 ore de somn. Vine, bate la uşă, eu îi deschid cu ochii împăienjeniţi de somn…şi timp de 5 minute eu stau şi casc în pragul uşii în timp ce el scrie factura, chinuindu-se să ţină în acelaşi timp şi produsul în mână pe post de masă de scris. Când primesc produsul deja m-am trezit de tot şi nici vorbă să mai adorm.

Aşa că ţinând cont că toată lumea doarme iar eu nu, m-am decis să scriu articolul despre uleiul de migdale dulci pe care l-am tot amânat zilele acestea.

Ulei de migdale dulci

Acest ulei este unul dintre ingredientele aclamate în cosmetică,  regăsit în diverse produse de îngrijire. Denumirea botanică este prunus dulcis (Prunus amygdalus var. dulcus) dar la lista de ingrediente îl găsiţi în lb. engleză – “sweet almond oil”. A nu se confunda cu uleiul amar de migdale (bitter almond oil) care este toxic datorită conţinutului de amigdalin (formă de cianură). Staţi liniştite, nu bagă nimeni aşa ceva în cosmetice, studiile de toxicitate sunt concludente în acest caz.

Uleiul de migdale este  utilizat foarte mult pentru masaj, multe dintre uleiurile de masaj de pe piaţă având ca bază uleiul de migdale. Acesta este absorbit cu uşurinţă, nu lasă pielea grasă şi îngrijeşte datorită calităţilor emoliente şi calmante. Este baza mea favorită pentru uleiul de masaj.

Uleiul de migdale simplu este incolor însă cu o uşoară tentă gălbuie şi miroase fain, a nuci. Îi sunt atribuite următoarele beneficii pentru piele:

• hrăneşte pielea şi o catifelează (conţine o grămadă de acizi graşi benefici pentru piele dar şi pentru sănătate);
• poate fi folosit pentru toate tipurile de piele; este adjuvant în caz de iritaţii sau inflamaţii;
• este excelent pentru pielea crapată şi uscată a buzelor;
• hidratează pielea din jurul ochilor, masajul cu ulei de migdale dulci fiind recomandat pentru atenuarea cearcănelor;
• previne îmbătrânirea pielii şi netezeşte ridurile;
• hrăneşte scalpul şi netezeşte cuticulele părului, oferind strălucire;
• înlătură machiajul, chiar şi rimelul rezistent la apă;
• multe persoane care au pielea sensibilă şi predispusă la erupţii cutanate (gen acnee) au afirmat că acest ulei nu cauzează erupţii  [yup, me iused gugle tu faind aut].

Îl puteţi utiliza în cel mai simplu mod, şi anume ca ulei de corp şi faţă după baie sau duş, aplicat şi masat pe pielea umedă sau amestecat cu puţină cremă sau loţiune. Pentru păr acesta poate fi masat pe scalp şi firele de păr înainte de spălarea părului. Sau vă puteţi prepara propriul ulei de masaj, adăugând câteva picături de ulei esenţial. Compania Fares comercializează uleiuri esenţiale, puteţi vedea aici produsele şi puteţi comanda din magazinul lor online de aici. Eu am luat de la Fares ylang-ylang pentru aromoterapie.

PS.  Am uitat să menţionez că am masat uleiul de migdale dulci pe faţă şi în ciuda faptului că am avut pielea uleioasă cam o oră până ce a fost absorbit, senzaţia a fost super, m-a scăpat de uscăciune că iar începusem să mă cojesc pe nas.

©2009-2012 manie.ro. Toate drepturile rezervate.

Recunosc, nu sunt consumatoare exclusivă de cosmetice “sănătoase”. Măi mănânc nişte plumb din când în când, mă îmbăiez în parabeni sau ignor lista de ingrediente pentru unele produse care-mi plac. Nu voi putea înlătura aceste neajunsuri din viaţa mea dar… ţinând cont că trăiesc în capitală şi că probabil voi muri la 50 de ani de cancer pulmonar sau altă bazaconie…m-am gândit să carpe diem, nu carpe seculum.

Însă încerc să folosesc şi produse naturale făcute în casă al căror efect benefic este arhicunoscut. M-am gândit să fiu cobai în numele sănătăţii… deja am păţit-o cu masca de morcovi şi decoctul de coji de nucă… dar în cele din urmă mi-a revenit culoarea la normal

De aceea am adăugat 2 categorii noi la site “Ingrediente în cosmetice” şi “Se pot face şi acasă”. În prima categorie veţi găsi informaţii despre ingredientele din produsele cosmetice, căci sigur v-aţi întrebat uneori de ce sunt puse acolo şi ce fac mai precis. Unele sunt benefice, altele sunt dubioase dar alegerea ne aparţine. În cea de-a doua categorie vă voi spune reţete naturale de cosmetice testate de mine (cu succes sper) pentru a oferi alternative naturale la produsele industriale.

©2009-2012 manie.ro. Toate drepturile rezervate.