Mulţumesc frumos, Deea pentru premiul virtual acordat. Deea a deschis un bloguşor cu machiaje realizate de ea, merită văzut.

Mi-e cam greu să ofer acest premiu mai departe altor bloggeri, pentru că sunt tentată să iau întreg cârnatul acela de la Blogroll, dar voi încerca să nominalizez câteva bloguri mai recente sau mai puţin recente pentru care am simptatie deosebită şi voi spune şi de ce.  Nu înseamnă că le prefer altor bloguri, ci pur şi simplu cred că merită puţin împinse-n faţă, poate că nu sunt atât de citite şi e păcat.

Voi începe cu unul dintre puţinele bloguri care nu este de beauty şi pe care-l urmăresc deoarece îmi place ce scrie şi cum scrie autoarea. Este vorba despre Clarra. Pe mine mă plictisesc blogurile “celebre”, mă doare fix în bip ce scriu oamenii ăia acolo, mă lasă rece părerea lor privind diverse. Aţi auzit de articolul acela la lui Titu Maiorescu “Oratori, retori şi limbuţi”? Ei bine, bloguri de retori şi limbuţi. Cel al Clarrei este un blog de orator. De asta îmi place.

Apoi, Anka că mi-e mie drag de ea. Asta este tare, am intrat la ea pe blog să-i iau linkul să-l pun aici şi văd că şi ea mi-a oferit acest premiu. Mulţumesc Anca. Anca nu scrie foarte des, dar şi când scrie… citesc cu plăcere.

Un alt blog nou pe care l-am descoperit mai demult dar era în pregătire şi intră la categoria blog nou este cel al lui Joice. A început şi ea să se mişte. Fata asta este talentată la machiaj, este informaţie ambulantă dar trebuie fugărită pe forumuri ca să beneficiezi de experienţa ei. Sper să se ţină de treabă cu blogul, eu sigur o voi citi.

Alt blog descoperit de curând este fetelespun.ro. Nu mă interesează pe mine partea cu Articole, ci cea de review-uri, de aceea în blogroll am pus link direct la această parte. Îmi place cum arată site-ul şi îmi place că merge relativ bine, nu ca alte site-uri de opinii care merg ca melcul (de i-am blestemat să le pice serverul ăla de rahat unde au hosting ieftin, că mi-au mâncat 2 ore din viaţă). Nu dau nume că nu-i frumos.

Proestetic este un blog foarte util dacă doriţi să vă informaţi pur şi simplu în legătură cu problemele specifice ale tenului, dacă doriţi să aflaţi soluţii naturale şi trucuri. Merită premiat şi promovat.

În ceea ce priveşte relatarea a 7 lucruri despre mine…pot să trişez puţin şi să scap de asta? Nu de alta, dar nu cred că interesează pe cineva dacă mă scobesc în nas înainte sau după ce-l suflu sau câte căzături din copaci am la activ.

March 10th, 2010 by Gabriela | 1 Comment »

Când am luat acest produs habar nu aveam eu cu ce se mănâncă glossurile pentru buze cu efect de volum, aşa numitele plumping lipglosses. Mi-a plăcut culoarea şi cum arăta ambalajul şi l-am luat. Acum 2 ani eram cam tuti în ceea ce priveşte industria frumuseţii, abia descoperisem comunitatea de beauty de pe youtube şi mi se părea cool madam pursebbuzz de care acum mi s-a acrit. Abia când m-am dat cu el şi am simţit că-mi amorţeşte puţin botul am dat un google să văd care-i faza. Produsele de acest gen conţin o substanţă uşor iritantă pentru buze care generează creşterea circulaţiei sanguine la nivelul buzelor, buzele părând astfel un pic mai voluminoase. În produsele naturale pentru buze agentul iritant este uleiul esenţial de scorţişoară, dar la Maybelline nu prea am depistat ingredientele.

Da, îl am de vreo 2 ani şi încă este ok, produsele pentru buze îşi schimbă mirosul şi gustul atunci când se strică şi trebuie aruncate. Mai ţine câteva luni, o să mă pun pe el vara asta să-l termin. Vă zic imediat de ce vara, iarna nu-l folosesc deloc. Oricum, produsele pentru buze sunt bune cam 3 ani, eu aşa le ţin, ferite de căldură şi lumina soarelui, aburi şi alte asemenea (în sertar în dormitor mai precis).

Ambalajul este dintr-un plastic destul de solid, iar aplicarea pe buze se face prin rotirea uşoară a fundului ambalajului. Produsul iese cu uşurinţă, nu iese prea mult odată, sistemul de dozare este foarte ok. Mie îmi place acest gen de ambalaj, chiar dacă unii se plâng că ies viermişori de produs.

Culoarea pe care o am eu se numeşte Coral’Up, este nr. 405 şi este o culoare frumoasă de corai. Pe buze culoarea nu este opacă, pigmentul nu este foarte puternic. Ceea ce este foarte puternică este strălucirea ca de oglindă pe care o oferă buzelor. Textura este foarte uşoară, aproape ca un gel.

Produsul promite cu 30% mai mult volum pentru buze. Eu am buza superioară mai subţire decât cea inferioară. Efectul de mărire a volumului se observă puţin asupra celei superioare, buza inferioară fiind deja “botoasă” de la mama natură. Cu acest produs pe buze, cele două buze par mai puţin inegale. Probabil din cauza strălucirii pe care o oferă produsul, care determină o iluzie optică. Mi-am făcut poze cu şi fără ca să văd exact dacă acel 30% este pe bune. Hai să fiu generoasă şi să-i acord un 10% efect de mărire (greu cu procentele astea), dar repet, faptul că le face atât de lucioase atrage privirea asupra lor şi le face să pară mai voluminoase. Iar colac peste pupăză, este mai puţin rezistent decât alte gloss-uri normale. Din cauza aceasta cred că l-aş reaplica în continuu, riscând să nu-mi mai simt buzele întreaga zi.

Senzaţia pe care mi-o oferă mă determină să-l evit iarna. În primul rând oferă furnicături, apoi îmi amorţesc buzele şi le simt reci (de la mentol), ceea ce vara este super. Nu se aplică pe buze crăpate, un nou motiv pentru a nu-l folosi iarna.

Miroase frumos, fructat, dar de gustat nu am avut curaj să-l gust, probabil îmi va amorţi puţin limba

Nu pot spune că este un produs excepţional, mai ales că sunt aproape sigură că pot obţine aceleaşi buze cu un gloss super shiny, fără să mai existe probleme de genul furnicături plus precauţia de a-l folosi doar când am buzele în perfectă stare.

Preţ: 25-30 de lei.

March 9th, 2010 by Gabriela | 13 Comments »

Dragele mele, vreau să vă urez La Mulţi Ani şi multă fericire de ziua noastră. Nu prea mă pricep eu la urări… sunt cam necioplită când vine vorba de cuvinte frumoase, dar aţi prins ideea Nici la capitolul cadouri nu stau prea bine. Am luat ouă mari de cioco şi iepuraşi pentru mama şi mama soacră şi bunica soacră şi le-am mâncat (ştiu, ruşinică). Am cumpărat din nou. Bine că nu se pot mânca produsele pe care le-am pus deoparte pentru aniversarea de un an, că în baza mea vă ofeream strângeri de mână şi bezeluţe cadou. Am uitat complet că astăzi este 8 martie. Am şmotruit prin casă, am frecat menta pe net, am fost partener de joacă pentru portocaliu, am ieşit pe afară cu căţelul şi m-au fugărit cei doi pui de maidanezi care s-au stabilit lângă bloc… măcar ninge frumos, chiar dacă este o zi de 8 Martie plină de fulgi.

March 8th, 2010 by Gabriela | 3 Comments »

Produsele acestea le-am cerut cadou ca recompensă că m-am lăsat de fumat. Mi le-a cumpărat bărbosul (care între timp s-a frizat şi nu mai arată ca un homeless) şi am fost super entuziasmată când le-am primit. De câte ori intram în Sephora îmi sticleau ochii când vedeam gama lor de corp, aşa fain arată toate flacoanele alea… dar nu prea m-au încântat. Untul de corp a fost ok, dar gelul de duş nu prea. Sephora are 2 tipuri de unturi de corp: cele cu arome de fructe şi cu produse asociate (ulei de corp, gel de duş, scrub, spumă de baie) pe care l-am încercat eu şi încă un unt care se numeşte Super Supreme Body Butter, care este într-o cutie albă şi care cred că-i mai bunuţ, de vreme ce-l laudă multă lume.

Trebuie să-mi dezmorţesc degetele că m-am congelat azi, le simt amorţite pe tastatură. Am fost în parc pe vremea asta ca să ne întâlnim cu o potenţială “soaţă” pentru câine (v-am zis mai demult că l-am scos pe piaţă), dar totul a fost platonic, ea era agitată, el un băbălău, afară frig… deci momentan nu vom avea pui de Danika. Poate mai încolo.

Gata, am început să le simt Mi s-a mai dezmorţit şi creierul între timp…

Gelul de duş are 150 de ml iar untul de corp 200 ml iar aroma produselor este căpşuni-zmeură. Gelul de duş nu  lăsa pielea fină şi curată, ci curată şi un picuţ cam uscată.

Untul de corp se distribuie destul de uşor pe piele, este mai mult ca o cremă, nu ca un unt pentru corp, mai bine îi zicea smântână de corp. Am întâlnit produse denumite unt de corp mult mai groase ca textură. Se absoarbe bine, nu lasă grăsime pe piele. Nu am ce-i reproşa în afară de miros. Mirosul era ok, miros frumos produsele astea din gama Bath&Body, arată de milioane, dar după ce le-am folosit o perioadă parcă a început să-mi miroasă cam artificial, ca mirosul ăla de la îngheţată cu fructe de pădure ieftină rău, la vafă.

Deci untul de corp este ok dacă vă plac mirosurile pe care le oferă gama, depinde de nasul fiecăreia, poate fi folosit şi vara, deşi dacă aveţi pielea uscată vizibil va trebui să reaplicaţi, căci la duş se duce un strat alunecos de pe piele care rămâne la suprafaţa pielii şi se simte când se udă pielea (la multe creme de corp am păţit aşa). Dar gelul de duş mi se pare cam nereuşit, comparativ cu alte produse de acest gen încercate până acum. Aştept şi opiniile voastre, evident.

Preţuri… aaa parcă 15 lei gelul de duş şi untul de corp este cam 30-35 de lei, sau ceva de genul (corectaţi-mă dacă greşesc)

March 6th, 2010 by Gabriela | 2 Comments »

Scrubul meu favorit pentru faţă este de la compania Freeman, ale cărei produse le-am mai pomenit eu la categoria favorite. Îl folosesc de aproximativ 4 ani. L-am cumpărat prima dată pentru prietenul meu, ca să-l determin să-şi îngrijească puţin faţa (mă disperă punctele lui negre şi nepăsarea lui generală privind aspectul său). L-a folosit o vreme, l-am încercat şi eu şi mi-a plăcut şi a devenit din scrubul lui, scrubul meu. Iniţial l-am luat pe cel cu caisă (Apricot creamy face scrub).

Varianta pe care o tot cumpăr eu este cu zmeură (Raspberry). Să mă baţi şi nu-mi mai amintesc diferenţa dintre cel cu caise şi cel cu zmeură, din punctul meu de vedere ambele sunt grozave. Cel cu zmeură e roz, celălalt este parcă portocaliu. Produsul, descris ca un produs de exfoliere delicată puternic hidratant, conţine extracte de zmeură şi aloe vera şi promite să cureţe pielea de impurităţi şi să o catifeleze.

Îmi place:

• faptul că are perluţe fine exfoliante care nu sunt dure cu pielea
• are o textură fină care se întinde uşor pe piele
• lasă pielea super fină şi nu o usucă, lucru foarte important pentru mine
• are un miros plăcut, proaspăt şi nu prea puternic
• după ce folosesc râcâiala asta cremoasă pe faţă am pielea mai luminoasă şi curată

Ce nu-mi place (la exfoliante în general şi prin urmare şi la acesta):

• perluţele astea fine se cam duc în perciuni, aşa că trebuie să folosesc produsul preferabil la duş, dacă vreau să mă exfoliez pur şi simplu s-ar putea să fie nevoie să pigulesc câteva perluţe din păr; la duş pun duşul pe faţă şi am scăpat de ele. Dar asta o păţeam şi cu alte produse.

Produsul se găseşte în hipermarketuri, în farmacii şi la magazinele care comercializează produse cosmetice.

Preţ: aproximativ 18 lei pentru 150 ml (care culmea, ajunge destul de multicel)

Apăsaţi pe imagini dacă doriţi să le vedeţi la dimensiune mai mare.

Vedeţi şi Loţiune de corp Truly Luscious de la Freeman, Scrub de corp Truly Luscious de la Freeman.

Citiţi despre produsele Freeman pe siteul companiei apăsând aici.

Nu ştiu dacă aţi văzut pe site, dar a apărut o etichetă de facebook, adică mi-a făcut bărbosul pagină, aşa că cine are facebook în venă mă poate urmări pe acolo.

De asemenea, plănuiesc un nou concurs pentru luna aprilie, când va face site-ul un an, concurs care va fi deschis tuturor cititorilor, nu doar celor abonaţi. Voi anunţa din timp.

Acum, să revin la subiectul acestui articol… parfumul solid de la Lush şi un săpun, tot Lush, încercat.

Am cumpărat acest parfum solid de la Lush acum vreo… 2 ani cred, împreună cu un săpun. Deşi parfumul a expirat într-un colţ al sertarului, i-am făcut poză înainte să-l arunc că voiam să zic două vorbe despre el şi despre săpunul încercat.

Parfumul este Honey I Washed the Kids, în România nu cred că mai este, nu l-am mai văzut în magazinul online Lush din România, în timp ce în UK este.

Să încep cu parfumul. Am dat 30 de lei pe el atunci şi abia aşteptam să-l iau, pentru că mirosisem săpunul cu acelaşi nume şi mi-a plăcut foarte mult. Evident că m-am aşteptat ca parfumul să aibă acelaşi miros plăcut. Probabil că în intervalul de timp scurs între mirosirea săpunului şi cumpărarea parfumului am luat eu vreo lovitură în freză, căci mirosul era foarte diferit între cele două. Şi pe piele şi mirosit pur şi simplu înainte de utilizare. Ştiu că aceste parfumuri, ca şi cele tradiţionale, lucrează împreună cu chimia fiecăreia şi de aceea mirosul şi intensitatea mirosului pot fi diferite de la o persoană la alta. Dar, în timp ce săpunul mirosea a miere şi a ceva dulceag gen prăjitură, parfumul mirosea mai degrabă a ceva conifere sau ierburi şi mai deloc a miere, era un miros care nu mi-a plăcut. Nu am eu un nas de parfumier, dar cu siguranţă nu semăna cu mirosul săpunului.

În afară de faptul că mirosul nu persista deloc şi nici nu se simţea decât în prima oră şi doar de aproape, textura mi se părea horror. Lipicioasă este cuvântul corect. Ca să întind acest parfum pe piele, la încheieturile mâinilor, după urechi sau puţin pe gât, trebuia frecat puţin între degete ca să se încălzească. Ok, nicio problemă, dar în afara faptului că mi se lipea părul de locurile unde îl aplicam, aveam puncte grase pe corp că rămânea ca o untură pe piele, nu se absorbea ca să dispară senzaţia aia de ceară de pe piele. Asta mie nu mi-a plăcut deloc. Ingredientele sunt cât se poate de atrăgătoare, doar că în realitate parfumul acesta solid nu prea a fost potrivit pentru mine.

Ingredientele parfumului solid: Japan Wax, Perfume, Fair Trade Organic Cocoa Butter (Theobroma cacao), Carnauba Wax (Copernicia cerifera), Benzyl Benzoate, *Limonene, Sweet Wild Orange Oil (Citrus sinensis), Bergamot Oil (Citrus bergamia), Organic Jojoba Oil (Simmondsia chinensis), *Citral, Linalool

Acum săpunul luat şi folosit vara trecută. A fost ediţie limitată săpunul, ceva de Crăciun, dar în afara unui miros foarte plăcut şi puternic, acest săpun a fost o dezamăgire. Tot o căruţă de bani a fost, 30 de lei a costat bucata  de 100 de grame pe care mi-a tăiat-o fata de la buticul Lush. Mirosea extraordinar, aici trebuie să recunosc că am fost foarte plăcut surprinsă, duşurile cu acest săpun erau un răsfăţ olfactiv, dar săpunul usca pielea, o lăsa scârţo-curată şi era evident că mă stafideam din cauza săpunului. Parcă mă spălam cu Axion pe piele. Un alt lucru care m-a nemulţumit a fost prezenţa SLS-ului la unele săpunuri aşa că nu am mai cumpărat alte săpunuri Lush după această experienţă. Sunt convinsă că nu toate sunt aşa de nasoale cu pielea, doar că nu am chef să mai dau 30 de lei ca să încerc din nou. Acesta este motivul pentru care mă cam strâmb când aud de Lush.

Tocmai am terminat de făcut un munte de clătite înainte de a scrie acest articol. De câteva zile Cro-magnonul se milogea de mine să fac clătite. Când în sfârşit m-am simţit mai bine, m-am apucat de făcut clătite pentru milogi (că mai am unul, cu moacă irezistibilă, care când simte mirosul de mâncare se înfiinţează pe covoraş la cerşit… da, căţelul, mare amator de orice, mâncău până vomită, cu un metabolism de milioane că tot slăbuţ este; aşa ne-am săturat să ne întrebe lumea de ce este atât de slab încât prietenul meu, care este ceva gen luptător de K1 dar nu cu muşchi, ci cu clătite şi alte asemenea, le răspunde că-i mănâncă el mâncarea că-i este foame).

Am scos eu 4 ouă, mi s-a aruncat privirea aceea de “doar 4 ouă???”, am pus apoi încă 4 ouă şi mi-a ieşit un lighean de compoziţie. Evident că l-am pus la muncă pe mâncăcios. Prietenul meu este anti-talent la gătit, prima dată când şi-a făcut singur friptură s-a cam otrăvit, dar face progrese, aşa că eu am făcut pe managerul iar el a fost executantul nefericit “bate albuşurile, adu aia, fă ailaltă!” Când mi-a demonstrat că poate proiecta clătita pe faianţă l-am trimis la mâncat, căci clătitele cu faianţă nu păreau deloc apetisante. Pfuai ce gospodină bună sunt! Ia să mă duc eu să mă răsplătesc cu ceva fain.

Acel ceva fain este cremuţa de la Akamuti, care conţine 50% unt de cacao şi 50% ulei de migdale dulci. Este un unt pentru corp, dar eu îl folosesc pentru faţă, pentru buze, pentru masaj… miroase divin a cacao iar vestea bună este că poate fi făcut cu uşurinţă şi în casă amestecând gramaj egal din cele două ingrediente. Untul de cacao se topeşte în bain-marie sau chiar pe aragaz cât să se înmoaie puţin şi să se poată adăuga uleiul de migdale şi apoi se lasă să se întărească. Se poate adăuga puţin ulei esenţial (câteva picături) sau se poate lăsa aşa.

Cel de la Akamuti miroase divin a cacao, se topeşte instantaneu în contact cu pielea şi se distribuie uşor, este super pentru (auto)masaj, se absoarbe mult mai bine masat pe piele şi hrăneşte foarte bine, inclusiv pielea de pe faţă. În borcan are consistenţă solidă, până dă de căldura mâinii. Adesea îmi fac masaj facial seara cu acest amestec şi las peste noapte pe faţă. Nu se absoarbe imediat în piele dar dimineaţa am pielea fină şi perfect hidratată şi nu este deranjant cât timp se absoarbe, nu-mi simt faţa grasă.

Pentru cine este interesat să cumpere produsul gata făcut, îl găsiţi la The Organic BodyCare Shop, în borcan de 60 de ml.

Cine nu are card (ar trebui să-şi facă ) sau chef să cumpere din UK, găsiţi unt de cacao şi ulei de migdale dulci în România şi puteţi face singure acest amestec hrănitor. Este ceva extrem de diferit faţă de untul de corp pe care îl găsim în comerţ şi datorită simplităţii şi efectelor benefice este un produs cu multiple utilizări şi nici nu are gust rău (da, adesea când îl dau pe buze îl cam mănânc, este comestibil, are aromă de cacao)

Apăsaţi pe imagini pentru a le vedea la dimensiuni mai mari.

Vedeţi şi Despre uleiul de migdale dulci

După cum ştiţi (sau dacă nu ştiţi vă spun acum), pe site este un widget, Theme switcher, care vă permite să jonglaţi tema site-ului. Dacă nu vă place aspectul negru, mai sunt 2 teme simple şi luminoase pe care le puteţi alege în funcţie de cum preferaţi să vizualizaţi site-ul. Aceste teme sunt Notepad şi YoMel. Club Red a zburat că era cam handi şi nu-mi plăcea cum apăreau comentariile.

De asemenea, Blogroll-ul meu şi categoria Utile au fost mutate la Diverse, le vedeţi acolo dacă doriţi.

Theme Switcher este chiar sub eticheta de Facebook, pe bara laterală. Da, am fan page pe Facebook, iar dacă aveţi Twitter în venă, mă găsiţi şi acolo. Prietenul meu este minitehnicus şi a făcut toate astea că eu sunt bâtă.

Iar în luna aprilie, când va face site-ul un anişor, voi organiza un nou concurs deschis de data aceasta pentru toată lumea, nu doar pentru persoanele abonate. Aşa că fiţi pe fază.

Recunosc că aveam în plan acest articol încă de anul trecut. L-am tot amânat, doar-doar îmi voi pune părul pe moaţe şi voi face poze, căci ţineam neapărat să pun şi poze. Între timp era să mă decapitez cu sârmele pentru uscat rufe ale vecinei de la parter, care a pus stăpânire pe copacii din faţa blocului şi şi-a făcut uscător. Pot să jur că tot mută sârmele alea… iar eu eram cu viscolul în ochi în aceea seară, cu ochii după câine să nu dăm iar nas în nas cu cei doi pekinezi karatişti care vor să-l caftească pe prostul de câine… numai la obstacolele urbane nu-mi stătea mie gândul. Apoi m-a pălit o boală şi vreo 10 zile am fost inutilă, nu mi-a stat mintea la bucle… dar iată că m-am încreţit până la urmă şi mi-am făcut şi poze.

Foarte rar îmi pun părul pe moaţe, uneori îl îndrept cu placa, dar cel mai adesea îl las să stea cum are chef şi-l prind în coadă de cal. Părul meu lung din tinereţe a fost prăpădit de ondulator, căci detestam să-mi pun părul pe bigudiuri din mai multe motive:

• având părul foarte des, aveam nevoie de un număr mare de moaţe
• nu reuşeam mereu să le rulez cum trebuie… era un proces foarte laborios pentru mine. Şi acum când văd seturile de bigudiuri din comerţ mă umflă râsul… mi se pare că-s pentru păpuşa Barbie, nu pentru părul meu, mie îmi trebuie câteva duzini.

Aşa că am încercat la un moment dat un pont dintr-o revistă: mi-am făcut singură bigudiuri din folie alimentară de aluminiu. Recomand folia de calitate, nu cea mai ieftină (gen Winny şi alte asemenea) care este prea subţire şi nu poate fi manipulată bine. Din folia de aluminiu se rup bucăţi care se strâng ca-n imaginile de mai jos şi se transformă într-un “băţ” flexibil pe care rulăm şuviţa de păr, ca pe un bigudiu obişnuit. Eu dau cu spumă pe şuviţa de păr (asta funcţionează pentru mine) şi dată cu spumă suviţa este mai uşor de manevrat, nu fuge părul în toate sensurile. Părul meu meu se ondulează foarte frumos dacă îl pun imediat după ce-l usuc – aplic spumă şi apoi rulez suviţa, îndoind capetele  de jur împrejur pentru a fixa “bigudiul” şi las cam 3 ore. Arăt eu ca şi cum aş prinde posturi internaţionale, dar merită.

Aceste bigudiuri au multe avantaje pentru mine:

• în primul rând, le pot face mai subţiri sau mai groase, după plac;
• pot face câte am nevoie, nu trebuie să cumpăr bigudiuri, dacă-mi mai trebuie mai fac câteva;
• pot fi refolosite fără probleme, sunt flexibile şi se pot plia pentru a fi depozitate cu uşurinţă;
• fiind din aluminiu, pot folosi şi uscătorul pentru a le încălzi puţin ca să ajut “bigudarea”;
• sunt la îndemâna oricui, folia alimentară de aluminiu este des întâlnită în sertarele noastre;
• dintr-o rolă de folie de aluminiu pot face multe bigudiuri, este ieftin, nu dau 30-40 de lei pe moaţe;

Iată rezultatul meu final după 3 ore (mă scuzaţi că stau cu spatele). Având părul foarte des, eu pun moaţele doar pe jumătatea lungimii părului, ca să nu capete prea mult volum. Spor la moaţe!

Originea interviurilor pentru job…